Strange Effect

Neplacut dar adevarat!

2010-09-17T11:09:00.001-07:00

Era atat de frustrata,de nervoasa si de satula incat nu putea face nici macar singurul lucru care o calma.Tot ce ii mai ramasese era sa isi puna castile si sa dea volumul cat mai tare.
In ultima vreme isi schimbase foarte repede starile,de la bucurie la tristete ,ca apoi sa treaca la furie si frustrare...
Astazi era o zi mai speciala in care toate starile se uneau furie,fustrare ,tristete,melancolie .Adevarul era atat de evident si totusi se prefera mintitul.Uneori ura faptul ca putea vedea subantelesurile si minciunile ieftine,dar mai ales ura faptul ca putea citi lumbajul nonverbal pe care persoanele de langa ea il aratau fara ca ele macar sa realizeze.
De ce nu putem spune in fata ceea ce simtim si preferam sa mintim?Preferam sa inventam o mie de scuze in loc sa spunem adevarul!Cred ca acum mai mult ca niciodata isi dadea seama ca ipocrizia era la ea acasa in acest oras lipsit de scrupule,in aceasta mica jungla.
Demult cineva facuse aceasta comparatie iar ea a inceput sa rada,acum a realizat ca aceasta comparatie era putin neadevarata.Acest oras ar trebui comparat mai mult cu smarcurile unde fiecare se lupta pentru a supravietui.In aceste locuri nu exista prietenie,empatie,loialitate iar persoanele care chiar cred in aceste lucruri sunt primele care vor fi vanate,pentru ca in acest oras mai mult ca in altele calitatile iti pot fi cele mai temute defecte.

Search in vain, asking "why?"

2010-09-10T08:20:00.000-07:00

Era constienta ca volumul muzicii era dat mult prea tare si ca in ultimul timp devenise un obicei prost.Pe strada,in masina,oricand exista o pauza de minim 3 minute,timpul necesar pentru o melodie,isi punea castile in urechi si dadea volumul la maxim.Pentru multi era o idee proasta si aveau o lista intreaga de motive, sa nu mentionam cele medicale.De altfel si oamenii care treceau pe langa ea,sau stateau langa ea in mijloace de transport in comun aveau o lista intreaga de motive pentru care nu ar fi trebuit sa asculte muzica atat de tare,dar ei nu ii pasa.
Muzica care mai avea putin si ii spargea timpanul o calma.Era o modalitate de a se refugia,de a uita toate probleme si mai ales adevarul.
Stia prea bine ca nu este o modalitate buna,dar ea era in etapa de negare a adevarului iar muzica era singura terapie,singura modalitate de calmare.
Isi stersese din memorie orice amintire legata de adevar.Uitase cum ochii mari si albastri erau plini de lacrimi,uitase scuzele care nu isi aveau rostul atunci si mai ales uitase senzatia pe care o avusese.Era o senzatie atat de dureroasa si totodata atat de adevarata,era senzatia de pierdere a unui lucru sau a unei persoane extrem de importante.
De mica se pregatise pentru acest moment dar atunci cand el chiar a venit se simtea atat de nepregatita.Vroia aceleasi lucruri pe care le vor toti,sa fie acolo in momentele importante din viata ei,dar el nu va mai fi acolo .
Adevarat,cu totii mai devreme sau mai tarziu trecem prin aceste momente ,deosebirea dintre ea si restul este ca la ea totul se intampla mult prea devreme.
Demult a renuntat la intrebarea " De ce?" pentru ca stia ca nu are nici un rost sa o puna,stia ca nimeni nu va sti sa ii ofere un raspuns,in cel mai bun caz vor schimba subiectul si vor incepe sa vorbeasca despre problemele lor cotidiente.
Ah,cat de mult si-ar fi dorit sa fie si ea la fel ca ceilalti,sa planga pentru ca baiatul pe care il urmarea de luni intregi nu ii dadea atentie,sau pentru ca a prinso o ploaie torentiala si si-a udat parul,dar problemele ei erau mult prea grave.
Simtea ca o sa cedeze nervos si nu stia cum sa procedeze.Cand aflase adevarul izbucnise in plans si chiar a reusit sa o mai calmeze,apoi incet incet a inceput negarea si izolarea.Vroia sa planga dar parca cineva din interiorul ei ii interzicea.In schimb a ales sa se cufunde in munca si sa se autoconvinga ca nimic nu s-a intamplat,asta pana cand va primi telefonul care ii va darama zidul.

You never know what you have until you lose it,and once you lose it, you can never get it back!

2010-07-23T07:52:00.000-07:00

Vantul incerca sa o dezbrace nu doar de haine ci si de suflet,incarca cu putere de cateva minute dar din nefericire nu a reusit.Vroia sa ii fure acel "Nu stiu" din suflet si acea teama pe care o purta de ceva teme.Se temea de ce?Se temea de ziua de maine,de luna viitoare si de anul urmator.Se temea de soare,de ploaie,de oameni si de ea.Se temea de tot ce o inconjura.

Dar oare de ce?

Teama devenise prietenul ei cel mai bun.Uitase cum aratau fetele persoanelor care inainte o ascultau iar persoana care vroia sa o asculte nu trebuia sa stie.Prin urmare, a trebuit sa poarte cu ea aceasta teama si acest regret.
Regret?Dar ce regreta?Nu ea spunea ca nu regreta nimic?Ea era cea care spunea ca toate decizile pe care le-a luat si toate greselile facute au invatat'o ceva si de aceea nu le regreta.Atunci?Ce regreta?

Regreta ca viata era atat de colorata pentru unii iar la ea predomina griul.Isi regreta visele si sperantele pentru o lume perfecta.Perfectiunea nu exista iar ea o stia mai bine ca oricine.Atunci de ce vroia lumea perfecta din moment ce stia ca nu exista?

Raspunsul este unul extrem de simplu.Vroia o lume perfecta pentru ea si imperfecta pentru ceilalti.Perfectiunea la ea ,insemna imperfectiune la ceilalti.Visele ei erau cele mai comune dar comunul la ea era un vis.
Totusi,acum avea ce si-a dorit,asta lasa ea sa se vada. Adevarul este ca avea o parte din lumea ei perfecta iar cealalta parte era alcatuita dintr-un mare gol si un "Nu stiu".Dar asta stia doar ea.

Ar trebui...

2010-07-14T06:18:00.000-07:00

Privelistea era incantatoare,unii ar spune ca iti taia rasuflarea.Culorile se imbinau atat de bine incat totul arata perfect.

Stand si privind nuantele pe care posibil sa le fi vazut pentru prima data in viata realizezi cat de repede trece timpul si cate lucruri pierzi.Ne pierdem timpul peste tot,facand lucruri inutile si nu realizam ce am pierdut decat atunci cand este prea tarziu.Pierdem timpul la cozile magazinelor,in mijloace de transport in comun,pe messenger avand prieteni virtuali si uitand lucrurile importante din viata.

Viata ar trebui sa fie plina de rasete,de imbratisari,de lacrimi si de bucurii.
Ar trebui sa fie un amalgan de emotii si placeri.
Atunci cand privim inapoi ar trebui sa nu regretam nimic iar amintirile sa trebuiasca sa dea o lupta crancena pentru a obtine prioritate.Cand trecem pe langa un magazin ar trebui sa ii stim istoria,sa observam detaliile.
Ar trebui sa nu mai trecem prin viata ca un rapid fara gara,ci sa trecem ca un personal si sa oprim in fiecare halta a vietii.In felul acesta putem privi inapoi si spune ca nu regretam nimic si ca am simtit,vazut,trait tot ce putea fi vazut,simtit,trait.

Ar trebui...

Limbajul trupului!

2010-03-30T13:24:00.000-07:00

Metroul te legana incet incercand sa te adoarma.

Primavara venea cu pasii repezi la fel si caldura.Oamenii treptat incepeau sa coboare la racoarea metroului.Mii de oameni intra si ies.Sunt persoanele cu care porti o conversatie sau iti invadeaza spatiul personal pentru o secunda,un minut sau zeci de minute.
Da,ele sunt persoanele care uneori stiu mai multe despre tine decat prietenii.Persoane care te compatimesc sau rad de tine.

Astazi era o zi normala de primavara cu multa aglomeratie.
Ea statea ca o simpla spectatoare la acea piesa de teatru care o frapa cu fiecare minut.
Uneori ar fi vrut sa fie normala,sa fie naiva .Sa poata fi fraierita si mintita si sa primeasca ca bonus un zambet dar ea nu era asa.

Nu putea fi mintita iar hobby-ul el era studierea gesturilor umane.Pentru ea oamenii erau niste carti pe care le rasfoia cand avea chef.Nu trebuia sa vorbeasca cu ei ci doar sa le studieze gesturile.

Trebuia sa coboare!Se indrepta timid spre usa.Langa ea un cuplu se certa.Tanara isi mangaie discret urechea.Era clar,nu vroia sa mai continuie cearta,sa il mai asculte tipand la ea.Era un gest modern al unuia foarte vechi si anume al copilului care isi pune mainile la ureche ca sa nu mai auda nimic.Apoi,la fel de discret si inocent isi atinge nasul pentru o secunda parca ar fi vrut sa isi stearga o pata inexistenta si spune:
-Stii dragule,ai dreptate.Hai sa nu mai continuam.

Pe el ca si pe celelalte persoane din metrou care ascultau curioase discutia lor,glasul ei nevinovat i-a pacalit insa pe ea nu.

Mana la nas spunea foarte clar ,chiar tipator ca ea minte.Subconstientul a dat semnalele de oprire a adevarului,punandu-si mana la gura asta la copii mici,insa aici a fost un gest mai evoluat.
Era clar ca tanara nu mai vroia sa continuie discutia si de aceea a spus acea minciuna nevinovata pana la urma.

Viata e plina de minciuni tradate prin gesturi insa foarte putini stiu sa le si citeasca.Totusi,ea considera ca e mai bine asa.Uneori ca si in cazul de fata,e mai bine sa nu stim adevarul.Asa tanara a incheiat o cearta lasand de la ea si spunand o minciuna.

Cum ar fi sa stim ce se intampla mereu in mintea unei persoane?Unii ar spune ca bine,dar in final nu ar mai fi.Ea stia asta din propria experienta.Vedea totul,stia totul dinainte sa se intample,iar asta nu i-a adus beneficii.A ramas mereu singura fara a stii cum este sa ai o relatie normala.

Acum facea experimente.Vroia sa fie si ea fraierita,mintita ca tanarul acela.Sa se prefaca ca nu vede gesturile tradatoare dar din nefericire pentru ea tot precauta era.Nu putea sa se indragosteasca,sa "isi piarda capul"cum fac alte persoane deoarece stia ca va suferi,stia ca orice gest ea il putea citi,orice urma de indoiala si din cauza aceasta relatiile ei se terminau repede si prost.Nu stia ce inseamna verbul "a simti"decat citind definitia din Dex.

Usa se deschide si il vede pe El.Langa un cuplu se lua in brate ,fata il bate pe spate cu palma apoi spune "Stii noi trebuie sa vorbim" In urma gestului ea stia exact ce va urma si anume,o despartire.

Se indrepta spre El si o lua in brate.Era o imbratisare adevarata,fara alte gesturi.Poate de data asta ar trebui sa fie sincera cu El.Poate trebuia sa ii spuna.
Asftel,poate va stii ce inseamna verbul a simti.

That's the way things go.

2010-03-27T14:28:00.000-07:00

-Priveste-te!
-Nu.
-Ia-ti inima in dinti si priveste-te.
-Nu multumesc.Stiu cum arat.
-Nu ti-am spus sa te privesti pentru ca nu stiai cum arati.Stiu ca stii cum arati.Te vezi zilnic in geamurile masinilor,magazinelor,in propria oglinda.Dar stiai ca nici una nu arata cum esti cu adevarat?
-Da,stiu.
-Serios?Stiai ca cine esti tu cu adevarat nu iti va arata niciodata o oglinda.O persoana nu te va iubi pentru ce iti va arata oglinda.O persoana care vrea sa stea cu tine pentru tot restul vietii in nici un caz,o aventura de o noapte,o luna,o saptamana da.
De curand am aflat ca exista diferente intre" a place" si "a iubi" pe cineva.Multi ar spune ca este suficient sa iubesti pe cineva ca sa poti trai fericit pana la adanci batraneti,dar eu ii contrazic.
Pentru ca o relatie sa dureze este nevoie de ambele.Cum te vezi tu in oglinda, plac altii,cum esti tu ,iubesc altii si e nevoie de amandoua nu doar de una singura pentru ca o relatie sa dureze.
Si ce este cel mai important,am aflat ca de multe ori ceea ce conteaza esti tu, felul in care te vezi in oglina.Nu trebuie sa fii un fotomodel ca sa fii cu cineva,din contra.Un autor spunea ca persoanele prea frumoase sufera la fel de mult ca cele urate poate mai mult.Ele mereu vor fi un ambalaj,niste papuse fara "sentimente".Deci,ce alegi?Trusa de farduri si miile de operatii sau un servetel demachiant si un zambet?

Quand il me prend dans ses bras je vois la vie en rose!

2010-02-28T11:52:00.001-08:00

Ras sau plans?Multiple si repezi intrebari se jucau cu creierul lui supunandu'l la o sadica tortura.S'o ia in brate si sa ii stearga lacrimile care cadeau neincetat din ochii mari si verzi sau sa o lase sa se calmeze.Nu stia ce sa faca.Ura aceaste indoieli si incertitudini.Ura sa nu stie ce sa faca sau cum sa se comporte intr-o anumita situatie,dar avea de-a face cu cea mai complicata persoana din viata lui si pentru asta o iubea si mai mult.
Mereu era supus unor stari contradictorii si totusi de aceste stari s-a si indragostit.Ura sa o vada facand anumite lucruri dar o si iubea in aceleasi timp pentru ca le facea.
Totusi,pentru prima data in viata lui nu stia ce sa faca.Nu stia ce se petrece cu ea.Daca rade din ce motiv,daca plange la fel daca se preface?Lacrimile mari care cadeau in continuare pe fata ei ii spuneau ca nu se preface.Atunci ce se intampla cu ea.
Incerca sa o ia in brate.Incet incet lacrimile incetau sa mai curga din ochii ei frumosi.
-Crezi ca poti sa imi spui ce s-a intamplat?
-Nimic,sunt doar extrem de fericita.

Memories made in the coldest winter.

2010-02-19T13:34:00.001-08:00

Oficial s-a terminat!
Se terminase caseta iar ea stia acest lucru.Stia ca va incepe alta si nu va stii ce o asteapta.Totodata stia ca era un nou inceput.Poate acest inceput era mai bun sau din contra.Oricum nu contau pentru ea aceste detalii.Simplu fapt ca banda s-a schimbat o facea sa fie extrem de fericita.Stia ca ce a fost nu va mai fi,stia ca viata nu mai decurge pe aceasi banda,stia ca destinul i s-a schimbat intr-un mod neprevazut,stia ca i s-a dat a doua sansa si avea de gand sa profite de ea.
Se hotarase sa nu mai fie aceasi adolescenta introvertita,ironica si “fara sentimente “cum ar spune multi.Se hotarase sa se schimbe, la fel ca viata.
Nu mai vroia sa fie doar o simpla privitoare,see saturase sa caute uneori ultimele urme de empatie ramase de pe vremea cand era copil si se juca cu sora ei.Uitase de mult cum e sa fii normal,cum e sa ai o viata normala.Uitase de mult cum este sa porti o conversatie normala.La ea nu exista normal.
Isi amintea ca nu a fost mereu asa.Nu a avut mereu o fata de ghips de pe care nu puteai sa vezi nici o reactie.Cand era mica obisnuia sa rada mult,obisnuia sa petreaca ore intregi singura in spatele casei jucandu-se “de-a mama si de-a tata”,obisnuia sa aibe prietenii si sa lege conversatii.Acum?Acum,tot ce facea era sa indeparteze lumea.Ceea ce este si mai ciudat este ca ea chiar vroia asta.Vroia sa se izoleze de toti,vroia sa fie doar ea.
Acum,totul se va schimba.
Se hotari sa iasa din casa.Era o zi friguroasa de iarna.Zapada se juca cu putinii trecatori care s-au riscat sa iasa din casa.Era iarna in sfarsit in orasul acesta prafuit.Fulgii de nea au inceput sa se joace si cu ea,aducandu-I aminte de copilarie.Cat de mult de schimbase.Acum ura iarna,atunci o iubea.Iubea fiecare fulg de nea.Cand apareau primii fulgi de nea se aseza cu orele in fata geamului si privea cum isi croieste fiecare propriul destin.Ii vedea jucandu-se in aer si formand un covor alb.Cat vroia sa iasa afara sa inceapa sa se joace dar stia ca frigul o va impiedica pe mama sa o lase afara.Isi adusese aminte de ochii mari si rugatori pe care ii facea de fiecare data cand vroia ceva.Stia ca fata de ghips a mamei era doar o aparenta si de fapt o va lasa.Si ca de fiecare data,nu se insela.
Prin toata curtea se auzea rasetul ei,demult obisnuia sa rada mult si zgomotos.
Acum,totul se schimbase.Ura fiecare fulg de nea care cadea.Ura totul!Nu suporta sa zambeasca,sa viseze sau sa iubeasca.Se ferea de ele si facea orice sa sa impiedice acest lucru.Cred ca cel mai rau se temea de suferinta si din aceasta cauza a alungat ultima farama de copilarie si a devenit adultul pe care mereu l-a urat,dar nu doar atat.
S-a oprit in fata unui magazin si s-a uitat in oglinda.Avea aceasi fata de ghips ca si mama ei.Ah,si cat mai ura asta!Ura fata aceea mereu serioasa si calma.Ura sa o vada atat de linistita cand stia ca s-a prins caseta in acel casetofon mult prea vechi.Totusi,ura aceasta impotriva acestei fete de ghips nu a impiedicat-o sa o si foloseasca.Ceva genetic?Raspunsul ar fi nu.Fata de ghips ascundea toate temerile ei.Se temea sa nu sufere,se temea sa nu fie ranita ,se temea de oameni.Aceasta teama a facut-o sa se izoleze cat mai mult.
Un raset ii atrasese atentia.Ridica privirea si il vede pe El.Privirile se intalnira si ca de obicei contactul nu a durat mai mult de 2 minute si ea isi indrepta privirea spre masina care tocmai sosise in statie.Chiar daca era departe de statie si erau semne clare ca nu ar avea de gand sa se urce el o intreba:
-Ma scuzi,urci?
In mod normal,i-ar fi aruncat un raspuns ironic.Pe moment se hotarase sa profite de cea de-a doua sansa care I s-a dat.Se urcase in masina si observa ca El se pusese pe scaunul de langa ea.O avalansa de ganduri negative au inceput sa ii invadeze mintea.In ea se dadea un razboi puternic.Il vedea pe el vorbind dar nu putea auzi ce spune.Sa profite de sansele pe care viata I le da,de schimbarile pe care I le ofera sau sa dea cu piciorul si la sansa asta.
Aceasta noua caseta scotea la lumina o parte mult uitata si anume copilul din ea.In interiorul ei conflictul incepuse sa fie si mai puternic.Sa comunice cu el sau sa ii taie orice chef de a mai comunica cu ea?Daca ii raspunde posibil sa aibe asteptari si cel mai posibil este sa nu ii fie indeplinite si sa sufere iar ea mereu a fugit de suferinta.
Observa ca El isi pierduse orice interes pentru ea.Posibil sa o fi considerat ciudata.De fapt cine nu ar fi zis asta din moment ce statea si se uita la el si nu zicea nimic.
Dupa un conflict de cateva minute,copilul din ea castiga.Se hotari sa riste,se hotari sa comunice,se hotari sa simta si din fericire pentru ea nu regreta.

P.S Happy birthday to me!

2010-02-05T15:21:00.000-08:00

12:00

Telefoanele au inceput sa prinda viata.

Au inceput sa ii reaminteaza ca mai trece o zi din viata ei,inca o luna, inca un an.Teoretic,acum trebuia sa se simta speciala,sa se simta deosebita,sa simta ca toata lumea e a ei,sa se simta iubita,importanta.Dar de ce ne trebuie o zi sa ne facem cadouri,sa spunem "La multi ani!" sau un simplu "Te iubesc!".

Nu avem nevoie de o zi,in care sa fim sarbatoriti,nu avem nevoie de o zi ca sa ii facem persoanei iubite un cadou sau sa ii spunem "Te iubesc!".Si mai ales nu avem nevoie de o zi anume ca sa sunam vechiile cunostiinte/prieteni.

P.S Happy birthday to me!

Sometimes I just want to change my life!

2010-02-01T16:16:00.000-08:00

Starile contradictorii pusesera stapanire pe ea din nou.Din nefericire pentru ea ele o urmareau in fiecare zi.Era ceva de care vroia sa scape si nu putea.

Nu stia ce sa faca sa rada sau sa planga.De ce de fiecare data cand se simtea mai bine,viata trebuia sa ii dea o palma.De fiecare data cand se ridica in picioare ,viata trebuia sa o puna in genunchi.De respectat o respecta.Stia ca ea detine puterea suprema.Stia ca este sub puterea ei si ca intr-o clipa totul se poate destraman.Stia mai multe decat stiau multi si totusi?Viata se incapatanase cu ea.

Mereu trebuia sa ii arate cat de cruda poate fi.Dar de ce se incapatanase?De ce isi juca jocurile atat de dureroase cu ea?Ironia vietii deja ii era prietena,se obisnuise sa fie prezenta langa ea in fiecare zi.Daca e sa o luam asa,era mai apropiata decat multe persoane.

Statea!

Pana la urma alesese sa rada.Nu era decat o alta ironie a vietii,o alta incercare de a-i arata de ce este in stare,de parca nu ar sti.

Something will change,you'll see!

2010-01-24T12:35:00.000-08:00

-Eh,cand ne este dat sa murim,murim.
-Aici te contrazic.Ceea ce faci tu este sinucidere.
-Dar nu este ca si cum m-as fi aruncat de pe un pod,ii spusese razand.
-Este tot una.Conceptia de sinucidere este inteleasa gresit.Putini stiu ca uneori ne sinucidem cu stiinta sau fara stiinta zi de zi.Se numeste sinucidere lenta.Ce este sinuciderea?

"Sinuciderea, numită şi suicid, este actul prin care cineva îşi ia singur viaţa."

Corect dar oare noi nu ne luam singuri viata intr-un mod mai lent uneori?Oare noi nu ne sinucidem cand luam medicamentul gresit pentru ca noi credem ca este cel corect fara sa consultam un medic?Cand suntem uneori mult prea inconstienti ca sa ne dam seama ca un anumit lucru ne face rau propriului nostru organism ?Uneori ne dam seama dar continuam sa il facem.De ce?Pentru ca vrem binele celorlalti!Uneori este bine sa ne mai gandim si la noi.Sa ne gandim la sanatatea noastra.Neglijarea sanatatii este o forma de sinucidere lenta.
-Ah,ti-am spus cum este vremea aici?Este ingrozitor de frig nu a mai fost o iarna ca asta de cand erai tu mica...
-M-ai auzit ce am spus?Ceea ce faci tu,este sinucidere.
-Sunt -22 de grade,este o zapada mare.Daca ai vedea.
-Ai putea sa incetezi,te rog!
-Este totul atat de frumos.Este un peisaj de vis,pacat ca este atat de frig.
-Da,imi imaginez.
Renuntase sa mai continue.Stia ca este o batalie pierduta.Inca una din viata ei.Una dintre multele care au fost si care vor urma.

Telefonul se inchisese iar sentimentul acela atat de urat de ea se intensifica pe zi ce trece.

Speranta!

2010-01-22T13:10:00.000-08:00

Isi supusese corpul la tortura fortandu-l sa se ridice,isi aprinde tigara si inspira.Drogul ii ajunge in vene .Inca un fum si simti cum sangele ii pulseaza,corpul incepe sa functioneze,gesturile nu vor mai fi mecanice.Inca un fum si cateva secunde din viata,inca o ironie a sortii,inca o speranta.Stii ca aceasta speranta se va transforma din nou in dezamagire?Posibil.Dar se numeste gandire pozitiva!Mai corect spus se numeste supravituire.Fara ea ai fi doar un mort viu.Dar cu ea cat de viu esti?

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de:Trilema

Doubt,familiar friend.!

2010-01-19T03:22:00.001-08:00

Eram certata cu somnul de ceva timp.M-a parasit exact cand aveam cea mai mare nevoie de el.Tot ce a fost important pentru mine in viata a plecat fara o privire inapoi sau daca nu a plecat am plecat eu.Nimic nu a durat la nesfarsit.Atunci cand incepeam un lucru eram constienta ca are o perioada de garantie.Stiam ca acea prietenie are perioada de garantie de 3 ani,dupa va expira, se va deteriora.Dar acum?El nu a plecat si nici eu.Cand l-am intalnit avea perioada de garantie doar pentru "prietenie".Acum perioada de garantie a expirat si totul s-a schimbat.In loc sa se deterioreze relatia ,s-a intensificat fiecare emotie,senzatie si sentiment.El a devenit mai mult si cum nicaieri nu mai scria acum o perioada de garantie ca ea sa se orienteza,nu stia cat va dura sau daca se va termina.

De obicei ea se orienta dupa perioada de garantie.De cele mai multe ori garantia era pentru o luna,o saptamana,o zi.In acest fel de relatii nu punea suflet iar indiferenta era la ea acasa.Nu ii pasa de nimic dar in acelasi timp nici nu simtea.Din acest motiv,sentimentele importante pentru o persoana au trecut pe langa ea precum trec masinile in timpul cursei pentru glorie eterna .Niciodata nu s-a gandit ca termenul de garantie poate expira si ca uneori o relatie poate continua la fel de bine chiar daca ea nu mai are garantie.Garantia era pentru a o asigura ca pana atunci totul va fi bine,de atunci incolo totul se putea schimba in bine sau in rau,sau pur si simplu putea ramane asa mult timp.Ea niciodata nu s-a riscat.Nu vroia sa riste sa sufere.Nu vroia sa vada cum se putea schimba viata.Ea rupea contractul inainte de termen sau astepta pana la terminarea garantiei.Uneori persoanele plecau din viata ei fara sa arunce o privire inapoi,iar ea ramanea cu frustrarile si fixurile ei.Aceste plecari ii demonstrau ca are dreptate.Se gandea deseori ca daca ar fi riscat el tot ar fi plecat dar de data aceasta ochii ei ar fi fost plini de lacrimi nu de frustrare.

Niciodata nu a putut sa aibe ceva cu termen de garantie pe viata.Nu exista.Atunci el ce era?Era o relatie care nu mai avea garantia ca totul va fi bine.Era o relatie in care viitorul era incert.Nu stia cum se va termina totul sau daca se va termina.Acest lucru o facea sa riste si sa simta lucruri pe care niciodata nu credea ca le va simti.Totodata,acest lucru o facea sa aibe ceva ce putini au.

Acum ei nu aveau nevoie de o garantie ca totul va fi bine,pentru ca ei deja stiau asta.Increderea in ei tinea loc de garantie.

Cand se uita in spate,observa ca fixurile nu o lasau sa descopere persoana,sa o vada cum este ea de fapt si sa riste sa sufere.Atunci ei ii era mai bine daca se orienta dupa garantii.Dar ce nu se stia ea era faptul ca garantiile sunt doar orientari in viata nu si certitudini.

Yesterday was hell!

2010-01-10T05:04:00.000-08:00

Mereu a asociat viata cu o paleta de culori sau cu un relief deluros.

In fiecare zi paleta se transforma intr-o roata cu noroc,se invartea si predomina o culoare.Astazi s-a oprit in dreptul culorii gri.De ce?Doar ea stia.Cine stie ce surpriza neplacuta ii pregatea ziua de astazi.Erau zile cand pensula s-a oprit in dreptul culorii verde sau albastru si a reusit sa transforme ziua respectiva intr-un verde deschis sau bleu.Dar astazi?In ce putea sa transforme griul?In negru sau alb.Ambele erau nonculori iar la ea anunta ceva de rau.Se duse si se uita in oglinda.Statea asa de zeci de minute si se privea,dar de fapt ce privea sau mai exact privea ceva?Nici ea nu stia sa raspunda la aceste intrebari.Tot ce vedea in oglinda era un chip normal.Incerca sa se incurajeze singura,dar nu prea reusi.Stia ca orice s-ar intampla astazi ea va gandi totul din prisma fixurilor ei.Zilele acestea de gri,alb,negru erau cele mai urate.In zilele acestea si-a schimbat viata .

In unele situatii culorile se amestecau peste gri venea si putin rosu.Aici situatia se complica.In aceste zile trebuia sa ia deciziile cele mai importante.Se dusese la paleta si observa galben pe langa gri.Asta ce insemna?Gandurile incepeau sa alerge prin camera incercand sa afle probabilitati.Incercau sa descopere cate sanse sunt sa se intample un lucru si cate sanse sunt sa se intample alt lucru.Toti aveau treaba iar ea ramasese singura.

De fiecare data in momentle cruciale din viata ei,ea avea tendinta de a se refugia.Asa se intampla si in ziua de astazi doar ca din pacate pentru ea,astazi nu avea unde si cum sa se refugieze.Trebuia sa faca fata situatiei.Nu avea cale de intoarcere.Ar fi vrut sa rupa contactul cu lumea,sa se bage in pat ,sa doarma si cand sa va trezi pensula sa arate culoarea rosu sau roz.Pana si verde era mai bine decat griul acesta amestecat cu galben.

Telefonul vibra.Inevitabilul se produsese iar fixurile ei au iesit la iveala.In ea se dadea o lupta continua intre convingeri si fixuri,dar ca de fiecare data fixurile ies invingatoare.E ca un duel la care se anunta dinainte castigatorul.Uneori renunta sa se mai lupte cu ele pentru ca stia ca nu le putea impedica sa preia controlul.Era totul mai presus de vointa ei si de puterea ei.Si ca de fiecare data observa ca fixurile erau gresite,apoi regreta.Dar din pacate era prea tarziu.

Regretele vin dupa ce fixurile si-au facut de cap si au distrus ceva.De fiecare data incerca sa se convinga ca data viitoare va lupta mai mult si vor invinge convingerile dar pana acum castigatorul era tot cel anuntat.Vroia sa se intample acea rasturnare de situatie,asa cum se intampla in filme dar din pacate tot ea a descoperit ca viata nu este ca in filme.

Aspiratii!

2009-12-28T03:59:00.000-08:00

Zapada se topeste incet incet.Nimic nu mai seamana cu Craciunul din poveste,cu Craciunul pe care si'l amintea ea.Strazile nu mai erau pline de zapada,nu se mai auzeau tipete si rasete de copii,aerul nu mai mirosea a cozonacii si frigul nu te mai imbratisa cu putere.Totul in jurul ei se topea.In locul fulgilor mari de nea care se jucau prin aerul inghetat,era o ploaie de vara.In locul zapezii mari erau balti si mult noroi,in loc de albul acela pur griul a preluat puterea.Nu mai era Craciunul acela din poveste pe care il astepta mereu,nu mai erau brazii mari impodobiti,nu mai era mirosul de brad deabia adus din zapada acum,brazii artificiali predominau.
Totul se schimba si se moderniza de la an la an,din pacate nu in bine.Vremea spera sa ajunga ca in Los Angeles,oamenii tindeau mai sus.Totul aspira la ceva,pana si saracii copaci aspirau sa fie niste palmieri verzi.
Totusi in aceasta schimbare majora,ea era fericita.Nici ea nu facea exceptie,aspira si ea la ceva.Dar oare la ce?

Let's Play!

2009-12-20T10:48:00.000-08:00

Fulgii mari de zapada cadeau din cerul gri.In cateva minute ei au pus stapanire pe oras si l-au purificat.Gerul isi facea simtita prezenta intrand in oasele oamenilor.Minutele se jucau cu fulgii de nea iar nimanui nu ii pasa.
Momentan ea era singura persoana care avusese curajul sa iasa afara.Fulgii incepusera sa se joace si cu ea,nasul i se facuse rosu de frig iar mainile erau inghetate.
Ar fi vrut sa aibe o cana de vin fiert in mana si sa simta mirosul de cozonac.Ar fi vrut sa fie la sute de kilometri departare si totusi nu vroia.In inima ei se dadeau lupte continue.Nici ea nu mai stia ce vrea de fapt.
Ridica timid capul si il observa pe el.Se lupta cu gerul,vantul si cu fulgii de nea care se jucau prin aer.Frigul pusese stapanire pe amandoi.Arata atat de dragut si infrigurat.Natura incepuse sa puna stapanire pe oras si incet incet si pe ei transformandu-i in oameni de zapada dar pentru ei nu conta.
Incet se indreptasera spre un loc calduros.Stateau lipiti unul de celalalt si depanau amintiri.Aburul din ceaiul cald valsa prin camera iar muzica din calculatorul vechi se auzea in reluare.Dar nimic din toate acestea nu mai conta.Nu conta ca peste putin timp erau nevoiti sa iasa din nou afara si sa se lupte cu natura,erau chiar bucurosi.Erau bucurosi ca vor putea sa se alature la jocul naturii,ca se vor juca cu fulgii de zapada si invers,ca vor incepe sa se transforme in oameni de zapada si sa nu isi mai simta membrele.
Tot ce contra era faptul ca erau impreuna,iar restul era neimportant

Here on my own again

2009-12-06T04:08:00.001-08:00

-Viata mea?Viata mea este un relief deluros.De fiecare data cand ajung in varful muntelui telecabina ma duce pana in cea mai intunecata depresiune.
-Atunci de ce mai lupti ca sa ajungi in varf?
-De ce?Pentru ca atunci cand ajung in varf este o senzatie inexplicabila.Pentru ea merita sa lupti,chiar daca dureaza putin sau mai mult.Chiar daca tu te-ai chinuit ani sa ajungi acolo si intr-o zi esti in depresiune.Faptul ca ai ajuns acolo si bucuriile pe care le ai te fac sa lupti.
-Un pret mare pentru un lucru mic!
-Corect.Dar lucrul acela mic este mai valoros decat toate lucrurile mari.Pretul arata calitatea in aceasta situatie.
Cand esti in varf toata lumea este a ta.Senzatia simtita este inexplicabila si extraordinara.In ceea ce ma priveste mereu m-am luptat cu morile de vant si mereu am reusit sa ajung in varf.Mi-am schimbat viata si am riscat sa alunec si sa ajung din nou in depresiune dar pana acum nu regret nimic.Daca nu risti anumite lucruri nu vei obtine nimic.Mereu vei stagna.In viata ca sa urci sau sa cobori trebuie sa risti sa cazi.Uneori vei cadea,alteori te vei ridica.

I can feel your breath!

2009-11-27T03:45:00.000-08:00

Afara ploua torential.Tabla casei plangea sub loviturile grele primite de la stropii de ploaie.In contrast cu toata furtuna de afara ei stateau atat de linistiti.Vantul incepuse sa legene copacii iar griul devenise culoarea favorita de natura care incepuse incet incet sa se dezlantuie.
Ea statea pe pieptul lui si zambea.Ii simtea inima batant in acelasi timp cu a ei.Era o senzatie unica si ciudata.Ceasul trebuia sa sune.
El dormea langa ea nestiind ca ea ii urmarea toate gesturile.Avusese o noapte lunga si predominant alba iar ziua care incepuse nu se anunta prea roz.Nu vroia sa sune ceasul si sa plece.Vroia sa stea acolo langa el.Inevitabilul se produsese.Ceasul anunta ora de trezire.El deschide ochii si ii ura buna dimineata in modul lui unic.O lua in brate apoi o indemna sa se trezeasca.Drumul pana la baie era infernal.Natura se dezlanuita din ce in ce mai tare iar ea trebuia sa o infrunte.Un cele din urma ajunsese in bucatarie.
Mirosul de sandvisuri calde se simtea din baie.Masa era pusa iar ea incepea o noua zi cu zambetul pe buze.Acum putea infrunta natura si viata cu toate obstacolele ei

Life In The City!

2009-11-25T07:00:00.000-08:00

Viata in aceasta capitala este o adevarata jungla in care multi dintre noi sunt nevoiti sa traiasca.Datorita faptului ca traim in ea unii dintre noi s-au adaptat prea mult.
Este dovedit faptul pana la varsta de 3 ani nu poti face diferenta intre un copil si o maimuta din punct de vedere comportamental.Tot dovedit este faptul ca inaintarea in varsta te duce tot mai aproape de copilarie.Posibil ca aceasta sa fie explicatia pentru tocurile infipte in picior "din greseala",masajul facial sau gimnastica medicala pentru persoanele care au probleme cu spatele dar nu numai.In fiecare zi gimnastica medicala este la promotie.Trebuie sa fim sanatosi asa ca dupa zicala "Daca nu vine muntele la Mahomed, merge Mahomed la munte" ,putin inversata ce-i drept,s-a inventat gimnastica medicala in ratb si metrorex.Pacat ca nu exista reclame de genul"Gimnastica medicala zilnicintre orele 5:00 -23:00 in autobuze,tramvaie,trolee si metrou",ca sa stim si noi de ce tratament regesc am avut parte si sa nu ne mai facem mii de nervi.
Pe langa acest tratament in capitala tuturor posibilitatilor aveti parte si de tratament pentru schimbare sexului.Da,stiu acest lucru este deja banal chiar.In schimb ceea ce nu stiati este ca aici puteti avea o schimbare de acest gen intr-o secunda si nedureroasa,fara interventie chirurgicala .
Schimbarea sexului este frecventa si de cele mai mult ori persoana respectiva nu vrea decat sa fie draguta cand i se multumeste cu uzualul "Multumesc fetito".La prima vedere vi se pare dragut si normal,dar trebuie sa precisez ca de fapt fetita este baietel.
Plimandu-te prin Bucuresti eventual si cu ratb vei descoperi tot felul de specimene.Se spune ca omul se trage din maimute,ei bine,traind aici veti observa trasaturile comune care sunt atat de evidente.
Este imposibil sa circuli cu ratb-ul si sa nu auzi tipete,urlete si in viitorul apropiat batai.
Totusi e viata cu care esti obisnuit inca de la o varsta frageda,mai rau pentru persoanele care viziteaza scumpa noastra capitala.

Tendinte de sezon!

2009-11-21T13:08:00.000-08:00

Astazi voi lasa partea emotionala la o parte si voi dezbate o tema destul de controversata[sau mai multe].Nu este stilul meu dar voi incerca.So,ati observat ca exista anumite tendinte de sezon,anumite lucruri care te fac sa fii la moda.Acum cativa ani era hi5,acum este prea plin de "cocalari".Oamenii "cooli" deja s-au mutat pe facebook un nou site unde isi pot pune pozele geniale facute de sus,cu breton in ochi,cocotata pe toaleta sau celebra poza cand ii dovedesti persoanei iubite pe care nu ai vazut-o niciodata din colultul celalalt al lumii ca o iubesti.Celebrul "I love X" scris pe mana.Imi era dor sa vad acest lucru.
In acest nou sezon se poarta facebook-ul.Hi 5 ul a ramas pentru tineri neexperimentati care sunt pe punctul de a deveni celebri.Asadar,daca vreti sa faceti pasul acela mai repede incercat sa va deschideti un cont pe facebook.Fiind alaturi de persoane celebre si uitandu-va la pozele lor va puteti inspira si fura idei ca sa aveti poze originale si geniale in acelasi timp.
O alta tendinta de sezon este blogul.Este o tendinta mai veche care persista.Toata lumea are blog.Chiar si persoanele deabia au invatat sa scrie.Ca sa fie mai interesanti si culti isi fac blog.Nu conteaza daca ei nu au dat pe la orele de romana sau habar nu au ce sa scrie in el.Acest mic detaliu nu conteaza.Important este ca ei au reusit sa dea click pe google si le-a venit geniala idee sa isi faca un blog.Pentru unii acest lucru este o performanta extraordinara.
Lasand acest amanunt la o parte,blogul este un mijloc de a spune ce simti,de a ti-l pune la status si a le aduce la cunostiinta prietenilor tai si persoanelor pe care le ai prin lista care posibil nu sunt interesate de viata ta,ce mai faci tu.In blog ai libertatea sa spui ce ai facut toata ziua.El poate sa fie prietenul tau cel mai bun [alaturi de toata lista]
Blogul poate sa fie o noua cale de a nu iti mai pune la status"Papita" sau "Baitza",acolo poti sa incepi sa povestesti si ce ai mancat fara sa iti spuna nimeni ca esti penibil,pentru ca nu dai accept la commenturi sau esti atat de inteligent incat nu iti pui optiunea de commenturi,desi ma indoiesc ca asemenea persoane care sunt atrase de tot ce tine de cotidian si moda ar face acest lucru.
Incercand sa imi termin ideeile mentionez faptul ca nu am nimic cu persoanele care au blog,hi5,facebook deoarece primele doua le-am avut si blog-ul inca il am,ideea mea era mai subtila si sper sa fie si inteleasa.
Have a nice day!

Take a look, its all around you.

2009-11-14T01:26:00.001-08:00

Privea norii ce se ascundeau pe dupa cladirile vechi si aproape daramate.Era o zi mohorata de toamna,cu oameni mohorati si strazi mohorate.Oamenii se imbracau in haine inchise la culoare .Ea era singura pata de culoare dintre acele ruine vechi,dintre acesti zombi care se aflau in acelasi carusel de ani.Fac acelasi lucru fara sa realizeze marea rutina din viata lor.Se plimbau cu acelasi carusel,prin aceleasi locuri zi de zi.
Pe langa griul din jurul ei,albul pe care ea il purta era ca o pata de culoare pura.Era ceva deosebit si special.Se afla in contrast cu totul.Cu norii gri si jucausi,cu cladirile spalate de atatea ploi,cu copacii care au ramas fara frunzele multicolore.Se apropia iarna cu pasii repezi.
Iarna in aceasta capitala insemna frig si zile mohorate.Ii era dor de iarna aceea cu multa zapada si cu multe zambete.Iarna aceea in care ea era doar un copil.
Mergand pe strada auzi o intrebare care o pune pe ganduri.
"Daca ai putea sa iti schimbi viata ce ai face?"
Era o intrebare care cerea mult de gandit.Oare ar schimba ceva?Era una dintre persoanele care nu regreta nimic.Unii ar spune ca regretele sunt mereu langa noi,sunt prietenii nostri cei mai buni.Dar oare asa este si pentru ea?Oare chiar regreta lucruri si nu constientiza?
Mereu si-a dorit sa isi cunoasca inconstientul.Sa stie atat de multe despre ea incat sa se sperie,sa creada ca este alta persoana.Vroia sa nu mai aibe de ascuns siesi nimic.Vroia sa stie totul.Stiind totul despre tine poti incepe sa stii totul si despre alte persoane.Vrem ca persoanele din jurul nostru sa ne spuna totul dar noi nu ne spunem totul noua insinesi.Ascundem lucruri de noi.Nu vrem sa le recunoastem.De ce oare intrebarea ce ai schimba la tine este atat de grea?Sau ce urasti la tine?Sau ce iubesti?Spune trei defecte si trei calitati?Sunt intrebari care te pun sa te gandesti iar uneori nu vei da raspunsurile pe care le vrei pentru ca nu vrei sa recunosti adevarul.A spune cu voce tare inseamna a constientiza.

Friend or foe!

2009-11-04T11:30:00.000-08:00

Zambea!Se simtea bine!De fiecare data cand un strain ii oferea un zambet se simtea bine.
Pe moment realiza ca persoana care ii zambea ii era cunoscuta dar nu stia de unde.
Isi da seama ca este una dintre miile de persoane cu care s-a intalnit pe strada.In viata noastra intra oameni care sunt alaturi de noi o viata,un an ,o luna ,o saptamana,o zi,o statie,un minut.
Sunt oamenii care se plimba alaturi de noi prin parc,care alearga dupa tramvai sau stau alaturi de noi in masina.Sunt oameni pe care ii vezi cateva minute si care pot sa te cunoasca mai bine decat prietenii noi.Sunt oamenii care stau alaturi de tine cu un zambet atunci cand versi lacrimi.Sunt cei care sunt partasi fara sa vrea la secretele tale.Sunt oamenii care stau langa tine in timp ce tu vorbesti la telefon si iti planifici viata.Da,ei te cunosc mai bine decat multe persoane pe care le vezi zi de zi.
Te-ai intrebat vreodata cati prietenii ai?Prietenii ar trebui sa fie acele persoane care te cunosc si sunt alaturi de tine.Dar cum numim persoanele care ne cunosc intampator la fel de bine ca prietenii?Cum numim persoanele care ne sunt confidente fara sa intentioneze?Ii putem numi prieteni de ocazie.Deci,daca cineva ne intreaba cati prieteni avem ce le raspundem?Am X prieteni si mii prieteni de ocazie?
Dar cate cunostiinte?Putem numi cunostiinta persoana pe care o vedem zilnic luand acelasi metrou?Cunostiinta presupune o cunoastere mai mult decat o simpla infatisare dar pana la urma este si ea o cunoastere.
Prin urmare cati prieteni si cunostiinte ai?

Sometimes you have to go away in order to come back.

2009-11-01T10:34:00.000-08:00

Afara incepuse sa ninga.Era un sfarsit de octombrie friguros.
Privea de la geamul ferestrei aburite fulgii mici si timizi care sarutau in trecerea lor frunzele colorate ale copacilor.
Erau atat de firavi incat se topeau inainte sa mangaie pamantul.
Privea de ore in sir doar ea stiind unde.Uneori se uita in gol prin fata trecandu-i multe amintiri.Pe plita incinsa un mar jucaus ii atrase atentia.In casa mirosea a scortisoara si isi aduse aminte de vinul fiert pe care il bea in fiecare iarna.Amintirile nu ii dadeau pace,incercau sa ii impartaseasca din experienta lor.Ii arata cum era cand era mica si se juca prin nametii mult prea mari.Cum venea aproape inghetata in casa simtind mirosul atat de familiar de vin fiert si scortisoara.Isi aducea aminte de zambetul lor dar si de lacrimile lor.Isi aducea aminte de bucuria cu care o primeau si de lacrimile ce curgeau din ochii mari si albastri de fiecare data cand pleca.
Acum era mai urat decat toate datile.Sentimente confuze si contradictorii purtau lupte crancene in sufletul ei.Simtea ca este ora plecarii iar acum mai mult ca niciodata era atat de trista pentru ce lasa in urma si atat de bucuroasa pentru ce o asteapta.Vroia sa deruleze inainte caseta vietii,sa sara peste niste pagini din cartea vietii dar nu putea.Vroia sa nu iasa din casa aceea si sa trebuiasca sa dea fata in fata cu realitatea.Vroia sa se ghemuiasca langa soba asa cum facea cand era mica si sa se uite in gol.
Se ridica in picioare isi inghiti lacrimile si iese pe usa.Realitatea era crunda si dureroasa.
Deschide usa la masina si inchide ochii.Isi inghiti din nou lacrimile si incerca sa priveasca in jur.Ura acest sentiment atat de contradictoriu.In aceste momente ura totul.Se ura pe ea si isi ura deciziile totodata le si iubea.Erau sentimente de ura si iubire care se transformau in neputinta.
Trebuia sa accepte cruda realitate si sa stea sa priveasca cum se deruleaza filmul vietii fara sa poata pune pauza sau stop.

Sfarsit de octombrie!

2009-10-27T06:24:00.000-07:00

-A trecut un an!Un an!Tu realizezi.
-Da,realizez si a fost un an genial.
Ii auzea vocea la telefon si realiza ca fericirea ei era umbrita.Ar fi vrut sa o ia in brate sa ii spuna ca totul va fi bine,ca o intelege si ca este alaturi de ea.Dar nu,nimic din toate astea nu s-au intamplat.Ea era la sute de kilometri prinsa in capcana tristetii.Singurul lucru bun care I se intampla de zile era vocea lui.De cateva zile incerca sa iasa din tristetea care o inconjura traind trecutul.In felul acesta uita si nu vedea ploaia de lacrimi.Asa nu vedea chipurile vechi stoarse de lacrimi si pe cele noi pline.In acest fel uita ca predomina culoarea neagra si se vedea imbracata in verde.
Vremea nu tinea cu ea.Afara ploua.Erau zile friguroase si ploioase de sfarsit de octombrie.Isi amintea cum se plimba aiurea pe strazile mohorate ale capitalei.Ah,cat isi dorea sa se mai plimbe si acum pe langa cladirile vechi care ii intelegeau starea de spirit.Da,acele cladiri care au cunoscut atatia oameni si au pierdut toti pe atatia,care s-au schimbat in functie de oamenii pe care i-a cunoscut,care au vazut atatea primaveri si tot atatea ierni.
Telefonul arata sfarsitul unui apel si inceputul retrairi unor amintiri.
Vibratul telefonului o scoate din amintiri cu forta.Citeste mesajul
“P.S. I love you”.Zambeste!
Primul zambet dupa multe zile

Priveste-ma ca sa exist.

2009-10-24T04:36:00.000-07:00

“Uite-te macar pentru o secunda la mine.
Priveste-ma.”
Nu conta pentru ea ca o privea cu repulsie sau o admira.Tot ce vroia era doar sa o priveasca.Faptul ca o privea insemna ca stie de existenta ei.Acest simplu fapt o facea nespus de fericita.In aceste momente pur si simplu nu intelegea persoanele care erau iubite si pur si simplu dadeau cu piciorul la tot ce era frumos.
Toata lumea cere atat de mult.Uneori cerem imposibilul de la o persoana chiar daca stim ca nu ni-l poate da.Cerem imposibilul chiar daca situatia actuala este perfecta.Nu ne multumim cu putin,mereu vrem mai mult si tot mai mult.
Pentru multi ea era o ciudatenie,un specimen pe cale de disparitie.Tot ce dorea ea era ca lumea sa stie ca exista,mai corect spus El sa stie ca ea exista.
Daca el ar fi stiut asta ,ea ar fi fost multumita.Pentru ea ar fi fost o mare realizare.Nu vroia sa intre in vorba cu ea pentru ca nu stia ce sa vorbeasca cu el.In nici un caz sa o invite in oras pentru ca nu stia cum sa se comporte.Tot ce vroia era doar sa ii intalneasca privirea .Nu conta pentru ea ca o privea dispretuitor.Cel mai important lucru pentru ea se intamplase.Stia ca exista,nu conta parerea despre ea.Nu mai conta nimic.Ea era una dintre persoanele care se multumea cu putin,pentru ca mereu tot ce a primit a fost nimic.

He said "Like it or not it's the way it's gotta be".

2009-10-14T08:58:00.000-07:00

Ii simtea pielea,respiratia dar si mirosul.Orele treceau iar noaptea inainta creandu-si povestea.Lumina era difuza dar el tot reusea sa ii vada fata.
Era perfecta!
Ii venea sa o stranga in brate dar nu vroia sa o trezeasca si mai ales sa il vada treaz.
Nu vroia sa arate cat de mult o iubea.Ea nu trebuia sa stie !Uneori nu este bine sa stii prea mult.Stia ca se comporta ca un nemernic cu ea si ca o facea mereu sa verse lacrimi.Stia toate acestea cu toate acestea o iubea enorm de mult.Da,pare ciudat dar o iubea iar ea stia asta.Tocmai de aceea ii suporta toate ciudateniile,crizele si nesimtirea.Stia ca o iubeste doar ca nu vroia sa ii arate.Dar oare cat mai putea sa suporte?Oricine are nevoie de trairi afective,oricine are nevoie de dragoste.Atunci cand oferim vrem sa si primim.Totul consta intr-un schimb reciproc.
Era a n noaptea cand s-au culcat si nu si-au vorbit.Era a n noapte cand ea varsa mii de lacrimi iar el facea pe indiferentul.Era a mia cearta cand ea ii repeta ca nu vrea sa fie folosita.Nu vroia sa fie una dintre multele.Era a nu stiu cata oara cand el spunea:”Cu toate vreti asta.Vreti sa fiti cineva pentru fiecare persoana cu care sunteti,credeti ca el este alesul este unicul.Dar draga,asa ceva este imposibil.Nu s-ar ajunge nicaieri, sunt doar sperante false,o speranta ca nu se va termina,o speranta ca sa nu iti fie frica sa te implici.Fiecare dintre noi speram ca va fi unicul,ca va fi perfect dar daca perfectiunea nu exista?”
Stia ca era un nemernic uneori dar ce nu stia ea era faptul ca il durea sa fie asa.Il durea sa o vada ,pe singura persoana la care tinea,plangand.Il durea nespus de mult dar nu depindea totul de el.Nu se putea abtine.Nu isi putea schimba comportamentul ,ar fi insemnat sa devina un om nou ,sa isi spele creierul de toate conceptiile si fixurile din pacate asa ceva nu se putea.
Tresari!Ea se miscase langa el iar fata ei era foarte aproape de a lui.Deschise ochii si realize ca totul fusese doar un vis urat,o mare drama.Zambi!Era atat de norocos ca iubea si era iubit.Ca totul era perfect.
Ii simtea pielea,respiratia si totodata mirosul.Orele treceau iar noaptea inainta in crearea altei fictiuni sau vis.

Proza scurta in metrou!

2009-10-08T12:29:00.000-07:00

Play!

Totul este intr-o stare de amortire fantastica.Tacerea care ma inconjoara pare
morbida.Oamenii par niste mortii vii.Par absenti.Parca nu ar face parte din aceasta
lume.Sunt niste oameni fara memorie care traiesc intr-un continuu prezent.
Parca nu ar avea viata in ei.Stau pe scaunele acelea hipnotizati de rutina
zilei,cobor imbulzindu-se la aceasi statie si fac aceleasi gesturi,citesc ziarul
sau atipesc de la leaganul metroului.
Este o lume diferita de tot ceea ce stim, o lume mult prea
linistita sau prea adormita.O lume care inca isi continua somnul.O lume aparte care
nu si-a baut cafeaua
Leaganul metroului incearca sa ma hipnotizeze si pe mine dar eu
stau si privesc aceasta lume fara reguli unde primul venit are prioritate.Simt o
privire indreptata spre mine.Ridic incet capul si recunosc fata.Era doamna de ieri
care a fost hipnotizata.Azi a invins leaganul .Se uita la mine insistent.
Oare m-o fi recunoscut?
Oare s-a trezit din acea hipnoza ieri si m-a vazut?
Sa ma duc sa o salut?
Era singura persoana care invingea aceasta lume iar eu eram singura care o
vedea sau totul era doar imaginatia mea.
Pauza!
Metroul s-a oprit.Urmeaza statia Eroilor cu peronul pe partea dreapta.
Ma dezmortesc si incerc sa nu ma alatur din nou acestei lumi care ma frapa dar care
treptat ma si hipnotiza.

Lectie de viata!

2009-10-06T02:41:00.000-07:00

De cateva minute statea nemiscat.Usa se inchisese in urma ei.Ii auzi pasii care se indepartau din ce in ce mai mult.Ar fi vrut sa alerge in urma ei,sa incerce sa o tina,sa o ia in brate si sa nu ii mai dea drumul.Dar din pacate nu putea face acest lucru.Trebuia sa o priveasca cum se indeparteaza din ce in ce mai mult.Iar el?El ramanea doar cu mirosul ei.Imagini au inceput sa i se arate prin fata.Toata casa era plina de prezenta ei,incerca sa o alunge dar nu putea.In fiecare camera ea era prezenta.O vedea cum gatea cantand in bucatarie,cum dansa in dormitor cum stateau si se uitau la film in sufragerie.Vroia sa scape,vroia sa nu ii mai simta lipsa atat de mult.Toata lumea vorbeste despre dragoste.Toti spun ca dragostea este frumoasa dar nimeni nu i-a spus ca odata cu dragostea incepe si un calvar numit “dor”.Atunci cand iubesti esti supus sa treci si prin acest calvar.Trebuie sa stai si sa te uiti cum defileaza amintirile atat de dragi tie iar tu nu poti face nimic ca sa le opresti.Stai si privesti la tot ce tine de ea iar dorul incepe sa isi faca simtita prezenta si mai mult.Tot ce vrei este sa o vezi chiar si pentru 5 minute.Astfel,incepi disperat sa te uiti la poze cu voi impreuna dar din pacate acestea iti fac mai rau decat bine.In aceste momente iti este dor chiar si de certuri.Ai accepta sa treci din nou prin acele moment cumplite cand te simti foarte vinovat si nu stii cum sa te comporti pentru ca ea este cea mai complicata persoana pe care o cunosti.Tot ce stii este ca nu vrei sa mai sufere.Da,chiar daca in acele momente ea nu vrea sa te vada si tipa la tine iar tu te simti ca ultimul om,tot vrei sa fie unul dintre acele momente.Adevarul este ca si acele momente atat de urate sunt mai dragute decat starea in care te afli acum.Totul este mai dragut si frumos.Acest lucru il indreapta cu gandul la relatiile la distanta.Cum pot doi oamenii sa se iubeasca atat de mult si sa se afle la cateva sute de kilometri departare.Cum pot doi oameni sa stea si sa nu se vada cu lunile cand el nu putea sa nu o vada o zi.Adevarul este dureros.Cu cat vezi persoana pe care o iubesti mai des cu atat devii mai dependent de ea.Cu cat o vezi mai rau cu atat ea este mai dispensabila. Aceasta este o lectie de viata pe care toti o stiu dar nimeni nu o spune.Este ceva tainuit.

O zi cu umbrele!

2009-09-30T07:50:00.000-07:00

Ploaia batea in geamul tramvaiului.Era o zi plina de umbrele!Ele aduceau o pata de culoare orasului amorti.
Ea statea si privea timida la tot ce o inconjura.Totul ii era atat de necunoscut.
Tramvaiul opreste in statie!
O tanara urca in el si imbratiseaza un alt tanar.Ea privea speriata!Ce era acela?Puteai sa faci asta?Se ridica timida de pe scaun.Se indrepta cu pasi mici spre o tanara.Incerca si ea acelasi gest...Dar pentru ea raspunsul nu a fost acelasi.In loc de imbratisare a primit o palma si niste sunete ciudate.Oare ce insemnau?Se duce la alta persoana si repeta acele sunete .Raspunsul acelasi inca o palma si alte sunete ciudate.
O batrana ridica colturile gurii si ii arata dantura intr-un mod rautacios.Incerca si ea.Dar efectul nu era acelasi.
Sunetele,gesturile ei nu aveau acelasi efect.Oare de ce?
Tramvaiul opri in statie din nou!
Coboara din el si se indreapta spre parc.Orasul era trist si deprimat.Cate o pata de culoare mai aparea grabita din cand in cand.Parcul era gol .O statuie serioasa statea mandra in ploaia torentiala.Ce mult semanau ele.Amandoua erau pustii,goale,stateau si infruntau tristetea ploii.Ploaia domina intreg orasul si aducea cu sine pierderea oricarei sperante ca se va opri curand.
Se aseza pe o banca si privea cum asfaltul nemilos spargea picaturile mari de ploaie.
Un batranel trece pe langa ea si isi ridica colturile gurii,doar ca acum efectul era altul.Privea fascinata la acel gest,cica se numeste zambet.Incerca si ea sa faca acelasi lucru cand un copilas trece pe langa ea,sarind prin baltile cu apa.El ii arunca inapoi un zambet cald.
Era inca surprinsa de acel zambet ca sa isi dea seama ca a inceput sa simta cum ploaia ii cadea pe corp,ca inauntru ei se petrecea ceva,ca intr-o secunda s-a schimbat,ca a inceput sa simta.
Treptat a inceput sa realizeze micile schimbari.Simtea!Simtea!Simtea!
Ce senzatie placuta.Un trecator grabit incerca sa isi aprinda o tigara.Se indrepta timid spre el si incepe sa se uite insistent cum se chinuia sa isi aprinda tigara.Trecatorul observa si ii intinde si ei pachetul.Incerca sa ia tot pachetul dar trecatorul scoate o tigara si ii intinde.Repeta si ea aceleasi gesturi.Tigara era aprinsa si acum?
Trecatorul ii spune ca trebuie sa traga din ea.Incerca.
Pe fata ei nu aparea aceasi placere ca pe a trecatorului.Mai incerca!Fumul ii invada plamanii,ii sufoca.Dar nu renunta.Incerca din nou. O senzatie ciudata dar totusi placuta o invada in timp ce fumul se ridica jucaus prin aerul umed.
Simtea!
Era atat de bine.Nu mai era o simpla papusa,o simpla fata dintr-o fotografie,un simplu om de pe o hartie.Simtea!Ce nu stia ea era faptul ca "a simti" nu este mereu un lucru bun.Acest "a simti" o va face sa sufere sa cunoasca ce este dezamagirea,depresia,tristetea,durerea dar totodata bucuria si iubirea.
Continua sa traga insetata din tigara si sa imite gesturile trecatorilor.
Treptat se va obisnui cu toate gesturile,zambetele.Le va imita pe toate si le va reda in modul ei.Acest lucru o va face diferita de ceilalti.Acest lucru o va face speciala.Felul in care va reda lucrurile si le va simti

I love every little thing about you.

2009-09-27T12:30:00.000-07:00

-Vreau sa simt vantul alintandu-mi pilea,vreau sa simt soarele arzandu-mi pielea mult prea alba dar tot ce vad sunt niste frunze colorate care valseaza.
Mana lui atinge mana ei.
-Iar eu?Pe mine nu ma vrei?
-Tu?De tine m-am plictisit.
Rasera amandoi sorbindu-se din priviri.Timpul alerga si lua cu ei totul dar din fericire nu lua si dragostea .Fiecare zi era noua,fiecare lucru era nou chiar daca mai era facut de n ori.Tot ce faceau ei insemna un nou inceput.Fiecare clipa,secunda,minut,ora era pretuita la maxim.Radeau amandoi ca doi copii prosti iar toata lumea era a lor.Atunci cand erau impreuna erau invincibili separat erau simpli oameni.Iubea totul la el.Ii iubea defectele dar mai ales calitatile.Il iubea pe zi ce trece mai mult.Oare cat poti iubi o persoana?
-Imi place.
-Ce?
-Imi place sa vad cum trece totul pe langa mine,sa vad cum totul alearga iar tu esti mereu langa mine.Tu esti mereu acolo sa ma faci sa zambesc.Totul in jurul meu se misca dar tu nu.Tu esti mereu la locul potrivit la momentul potrivit.
Rase si o lua in brate asa cum numai el stia.In felul lui specific.
-Apropo "La multi ani!"
-La multi ani si tie.
-P.s. ""Te iubesc".

Lucrurile de care esti foarte sigur nu sunt niciodata adevarate!

2009-09-20T10:34:00.000-07:00

Telefonul suna.Fumul de tigara valseaza prin camera intunecata.
Incerca sa isi tortureze trupul dar el lupta neincetat.
Telefonul suna din nou.
Dupa alte minute de tortura iesi invingatoare.Se ridica din pat,incerca sa nu se impiedice de fumul ce dansa prin camera si ridica receptorul.Cuvintele au inceput si ele sa valseze alaturi de fum,iar sufletul ei a inceput sa se cutremure.
O secunda si toata viata s-a prabusit in fata ochilor fara sa poata sa reactioneze fara sa poata macar sa clipeasca.Ca un cosmar ce nu tine mai mult de un minut.Ca un film de groaza de pe care nu iti poti dezlipi ochii.
O secunda,nu mai mult si dezamagirea isi face simtita prezenta.
O secunda si totul a inceput sa se invarta in jurul ei.
Auzi usa cum se inchide in urma ei.
Mergea,alerga se impiedica,se ridica si alerga din nou.
Mergea asa de ore si fara sa isi dea seama ajunsese la un lan de grau.Se aseza timid in iarba iar oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta.
Privea tolanita din iarba moale culorile lumii,culorile vietii.Privea acea paleta de culori pe care o iubea.Privea contrasturile mult prea tipatoare iar ochii au inceput sa o doara.
Privea lanul de grau.Acel galben care ii aducea aminte de copilarie,de zilele cand se juca de-a v-ati ascuns.Privea albastru cerului,un albastru perfect intrerupt din cand in cand de cate un nor alb in diferite forme.
Privea totul cu ochii unui copil.Mirosul ierbii ii inunda simturile iar prin fata ei incep sa danseze un amalgan de amintiri.
Miroasea a iarba proaspat cosita,a vara,a caldura,a piele arsa de soare.Miroasea a vin fiert si scortisoara,a cozonac proaspat scos din cuptor.Miroasae a zapada.Miroasea a casa, a copilarie, a tine,a noi.Miroasea a amintiri,clipe perfecte,persoane pe care le iubea.Miroasea a tot ceea ce tine de ea,de tine si de noi.
Miroasea a tara, a copaci infloriti si florile pe care le aduna in fiecare primavara.Miroasea a Paste si oua rosii.Miroasea a bani si busuiosc.Miroasea a Craciun, a cadouri si a prajituri .Miroasea a jocuri si zambete. Miroasea a tot ce iubea si va iubi vreodata.
Mama care zambea ori de cate ori o vedea.Cei doi ochi albastri care se umpleau de lacrimi de fiecare data cand o vedeau.Topoganul de zapada facut alaturi de sora ei.Jocurile pe care le juca in fiecare iarna.Cana aceea plina de vin fiert si cozonacul care o astepta de fiecare data pe masa cand intra in casa dupa o seara intreaga de sanius.Florile culese in fiecare primavara.Mersul la colindat.Jocurile copilariei.Plimbarile de cateva ore in care uita de ea.Cartile pe care le citea la umbra unui copac.Ciresele pe care le astepta un an intreg.Persoanele care au fost mereu alaturi de ea si care nu mai sunt.Rasetele unui copil si transformarea lui.
Avalansa de amintiri nu se mai oprea.Era ca un tren de mare viteza care nu avea gara.Vroia sa inceteze.Sa se termine.Se ridica din iarba incercand sa alunge mirosul ei care i-a trezit amintirile din somnul lor,incerca sa alunge vocea care o tortura.
Incepe din nou sa mearga.Soarele ii ardea pielea si visa la umbra unui copac.La aerul conditionat dintr-o casa veche si la muzica auzita de la un calculator prafuit.
Mergea fara sa stie unde.Mergea doar ca sa incerce sa scape de amintiri,de probleme si de regrete.Mergea fara sa stie ca ele sunt cosmarul din timpul noptii si hartuitorul din timpul zilei.De ele nu poti scapa iar ea se lupta cu morile de vant.
Intr-o secunda a realizat lupta ei continua.Intr-o secunda a realizat golul format in sufletul ei.Lumea plina de amintirile ei.
Sufletul ei era gol.Toate emotiile,trairile,sentimentele au fost victimile celui mai mare cutremur intalnit vreodata.
Plamanii se sufocau iar ea se lupta.
Se lupta cu ce?
Se lupta cu morile de vant.
Secundele se scurgeau din ce in ce mai repede ca si cand ar fi fost o caseta dintr-un casetofon prafuit care se derula la nesfarsit.
Pielea incepu sa o usture din cauza soarelui neprietenos.Se oprise din mers si isi ridica timid privirea.Observa caldura care iesea din sosea.Observa contrastul prea dureros.Observa verdele copacului trist si singur de pe marginea drumului.Observa femeia care se indrepta spre ea.In sfarsit o urma de civilizatie.In sfarsit un om.
Cu cat se apropia cu atat simtea ca amintirile ei se indepartau mai mult de ea,ca golul din sufletul ei se largea.Ca toate trairile afective o paraseau.Ii faceau cadou o pereche de papuci lasand-o in urma dezamagita.
Ridica privirea la femeie si observa asemanarea dintre ele.Era parca reflexia imbatranita dintr-o oglinda.Totul era o farsa!
Trupul incepe sa ii tremure.Un glas care nu era al ei se auzea intreband:
-Cine esti?
Straina nu schita niciun gest.Statea pur si simplu si se uita la ea.O privea cu ochii ei mari si verzi care ii ajungeau pana in strafundul sufletului.
-Cine sunt eu?Sunt iluzia pe care ai cumparat-o.Sunt tu.Ah,priveste-ma.Sunt o iluzie cumparata de la o varsta prea frageda.Sunt iluzia gresita.Sunt personalitatea cumparata de la un magazin de fite din centul vechi al Bucurestiului.Sunt o aparenta momentan dar care va deveni realitate.Asta esti tu.Mai corect spus asta vei deveni.Vei deveni un om de unica folosinta.Vei deveni femeia perfecta.Vei deveni un model pentru altii si o epava pentru tine.Vei fi o actrita de mana a doua care joaca rolul principal in propira ei drama.Vei fi un individ fara individualitate,personalitate dar cel mai important fara suflet.Nu ai observat?Pana si amintirile te-au parasit.Pana si dezamagirile te vor parasi.Te vei transforma intr-un robot.
Stii,ceea ce ne deosebeste de calculatoare este tocmai trairea afectiva pe care tu nu o vei putea avea.Nu vei putea simti.Vei fi un mort viu.
Priveste!Priveste lumea din jurul tau.Priveste-te pe tine.Priveste-ma pe mine.Asta vrei sa ajungi?
-Nu.Nu.Nu.
Nu,vroia sa ajunga asa.Nu vroia sa fie perfecta.Vroia sa isi citeasca problemele de pe fata.Vroia sa imbatraneasca.Nu vroia sa ramana un mort care se plimba.
-Nu se poate.Nu.Nu.Nu.Nu.Refuz sa cred.Este doar un vis.Doar un cosmar.
-Posibil.Dar stiai ca visele au un caracter simbolic?Stiai ca in timpul lor se petrec fenomene de reordonare si de sistematizare a informatiilor?De aceea,combinarile din timpul visului pot fie sa le sprijine pe cele din starea de veghe,fie vor fi chiar rezolvari ale problemelor teoretice si practice cu care ne confruntam.
-Nu.Este un vis.Este doar un vis.
Se aseza in iarba si inchide ochii.Nu.Este un vis.Este un vis.
Telefonul suna.
Deschide ochii si vede fumul ce valsa prin camera intunecata
Incerca sa raspunda la telefon iar un zambet ii apare pe chip.
Era o incercare timida de a zambi,o incercare timida de a respira..
Isi tortura din nou corpul...
Se ridica incet,si raspunde.
Prin mintea ei ramasesera inca imaginile cosmarului.Dar daca nu a fost cosmar?
Ridica tremurand capul si observa lumea.
Observa viata ce a trecut pe langa ea ,problemele care o sustineau sa stea in picioare,dezamagirile care se jucau de-a v-ati ascuns cu ea, lumea in care traieste si ceea ce este.
O secunda si a realizat ca viata ei s-a schimbat.O secunda si a realizat ca nu va deveni o papusa veche din carpa.

Perfect imperfect!

2009-09-17T14:22:00.000-07:00

Cu fiecare pas pe care il facea,cu fiecare treapta pe care o cobora se apropia tot mai mult de sufletul ei.
Intunericul ii tinea companie.Nu credea ca va fi atat de greu sa isi caute sufletul.Nu credea ca va ajunge vreodata in aceasta situatie.Cum va putea sa spuna vreodata:
"Ma scuzati sunt incapabila de sentimente.Mi-am pierdut sufletul incercand sa fiu cine nu sunt."
Nici ei nu ii venea sa creada,ii era inca greu sa constientizeze.
Se facea din ce in ce mai intuneric cu fiecare pas pe care il facea.Cu fiecare secunda care trecea...
Era doar o fiinta,era doar un individ fara individualitatea,personalitatea ,fara suflet.
Era incapabila de sentimente!Era o actrita de mana a doua.Juca rolul principal in propria ei drama fara sa constientizeze macar.Incercand sa fie cine nu este s-a pierdut pe sine.Si-a calcat in picioare propriile principii doar ca sa aiba acea aparenta.
Parea perfecta,era un model pentru multi dar o epava pentru ea.De ce sa fii cine vor altii,de ce sa fii un model pentru alti cand pentru tine esti un nimic?
De ce sa platesti un pret atat de mare pentru un lucru atat de mic?
Din pacate cand a constientizat acest lucru a fost prea tarziu.Era doar o alta papusa confectionata in aceasi serie.Era doar o alta drama,o alta realitate cruda,un alt suflet pierdut.
Aparent era perfecta,dar daca incercai sa o analizezi vedeai ca este doar un mare nimic.
Cobora in continuare!
Inima ei a inceput sa alerge!Gandurile,amintirile au inceput sa se uite cu repros la ea in timp ce incerca sa le aduca in constient.
Vroia sa simta briza marii alintandu-i fata,vroia sa simta ploaia mangaindu-i pielea catifelata,vroia sa simta chiar si durerea.
O fraza ii apare in fata ochilor.
"Nu stii cat de important este un lucru decat atunci cand il pierzi!"
Foarte corect!Nu a stiut cat de important este sa simti decat atunci cand nu a mai simtit.Nu a stiut ca nu poti fi fericita decat daca stii ce este durerea.Nu a stiut ca problemele te ajuta,ca te fac mai puternica,ca te fac om.
A ajuns la capatul scarilor.
In fata ei se afla o usa.O deschide si intra in camera!Incepe sa mearga cu pasi marunti.Usa se inchide in spatele ei.Observa ca era intr-un labirint.Trebuia sa gaseasca iesirea!Nu se putea intoarce.Nu mai avea cum.Usa spre realitate s-a inchis iar batalia pentru supravietuire si recuperarea sufletului a inceput.
Incepe sa mearga.
Observa ca totul era identic,ca avea nevoie de ambitie,gandire,intuitie,noroc si vointa ca sa reuseasca.
Era o lupta cruda pentru supravietuirea,era cel de-al 3 lea Razboi Mondial care se dadea in interiorul ei.
Trebuia sa castige,trebuia sa supravietuiasca!
Luptand pentru castigarea sufletului si-a dat seama ca el este singurul lucru care ne ajuta sa supravietuim in aceasta lume perfect imperfecta.
O raza de lumina ii apare in fata.Incepe sa alerge dar cu cat alerga cu atat se tot indeparta.Se opri ingrozita si observa ca lumina incepe sa se apropie de ea.Se indrepta timida spre ea si prin fata incep sa defileze toate trairile,sperantele,dezamagirile,iubirile.Isi gasise sufletul.Acum trebuia sa gaseasca o cale de a iesi din acest labirint.
Treptat incepe sa simta oboseala acumulata in corp de atata timp.
Treptat a inceput sa simta.A inceput sa se simta ca o persoana si nu doar ca o fiinta,o papusa.
Simtea!
Lacrimi mari au inceput sa ii cada pe fata.
Plangea!
Inchide ochii si incepe sa planga si sa rada in acelasi timp.In cele din urma deschide ochii si observa ca se afla pe strada.Un trecator se apropia de ea:
-Va simtiti bine domnisoara?Ati patit ceva?
Tanara ii raspunde absent ca si cand nu ar fi auzit intrebarea lui.
-Fiecare are propria lui poveste de viata,propia lui drama ,propriile lui probleme.Diferenta dintre oameni este cum trec peste ele.

I'm unkind.

2009-09-13T14:41:00.000-07:00

Statea in bratele lui si nu mai vroia sa se ridice.Era timpul sa plece,trebuia doar sa se ridice dar nu vroia.Isi aminti de noaptea trecuta cand statea si se uita la cerul instelat.A stat si l-a privit ore intregi fara sa ii pese de frigul care ii intra in oase.In acel moment nu mai conta.Tot ce vroia atunci era sa fie langa el.Ii era dor de el si de tot ce avea legatura cu el.Vroia sa rada ca un copil prost,sa il tina de mana,sa il sarute,sa o tina in brate sa simta fiorii aceia pe care ii iubea,sa simta fluturii cum zboara prin stomac,sa stea langa el si sa vorbeasca cu orele.Vroia sa aibe mereu increderea pe care el i-o dadea.Dar asta nu era posibil.Ii auzi vocea pe fundal.
-Esti perfecta.Cand sunt cu tine totul este perfect.
-Nu pot fi perfecta.Nimic nu este perfect.
-Tu esti perfecta pentru mine.
-Dar...
-Fara dar.
Era inca una dintre acele discutii.Era inca un fix de-al ei care trebuia daramat.Daca ar fi avut incredere in ea,daca nu ar fi fost atat de perfectionista...
-Ma duc pana la baie.
Trebuia sa incerce sa se ridice din bratele lui.Ar fi stat acolo mereu.Trebuia sa plece.
Inchide usa la baie in urma ei si se indrepta spre chiuveta.Isi da cu apa pe fata si se uita in oglinda.Oglinda ii arata un chip diferit.Era diferita.Toate defectele disparusera.Era perfecta.Era plina de culoare.Fara sa isi dea seama se privea cu alti ochi.Se privea prin ochii lui
Privea lumea prin ochii lui iar ea era alta.Nu mai avea aceasi viata dezamagitoare,acum avea culoare.Acum avea vointa,ambitie,incredere,putere.Lupta pentru ce visa.
Se intoarce la el.Totul ii apare altfel.Observa culorile din viata lui,observa lumea lui,se observa pe ea.Lumea lui avea culoare,lumea lui era Ea.
Se aseza langa el,ii simti caldura trupului si ii privi zambetul frumos.Secundele treceau grabite si se transformau in minute,clipe,momente,zile.Lasand timpul sa zboare acesta a ramas doar un alt moment,o alta zi care s-a tranformat in amintire.

Traim in trecut si viitor!

2009-09-12T14:35:00.000-07:00

Frumul se ridica lenes prin camera.Frigul de afara te obliga sa stai in caldura camerei.Discutia luase pauza.Isi aprinde din nou o tigara si rupe tacerea cu intrebarea care o macina de cativa ani.
-Ce este prezentul?
-Poftim?
-Da.Ce este prezentul?
-Prezentul?
-Da.
-Si cat dureaza?
-Prezentul este acea clipa cand iti poti schimba viata.Cand ai ocazia sa spui da sau nu.Cand gresesti si cand speri.Este momentul acela care trece prea repede.Este ca un tren de mare viteza care nu are gara.Clipa ,momentul e pretioasa ca viata unui om.
-Daca nu am avea aceasta clipa?
-Nu ar mai exista trecut si viitor. Credem ca timpul este impartit in trecut,prezent si viitor.
-Si nu este?
-Ba da,este.Doar ca prezentul este doar un intermediar.Dureaza doar o clipa si nu iti dai seama cand a trecut.Fara sa ne dam seama traim in trecut nu in prezent.Important este sa sa nu traim prea in trecut.Sa nu traim doar din amintiri.In trecutul indepartat.
Stinge tigara violent in scrumiera si spune
-Deci,tigara aceasta stinsa este de domeniul trecutului?
-Exact.
-Dar,este ciudat.
-Cu totii avem impresia ca prezentul dureaza mai mult.Este ziua de astazi.Dar prezentul dureaza mai putin de o secunda.Ziua de astazi,ce ai facut acum un minut este de domeniul trecutului.Timpul este impartit in trecut si viitor.Prezentul este mult prea scurt ca sa ne dam seama de existenta lui,dar totodata este cel mai important
-Este inexistent dar totusi cel mai important?
-Nu este inexistent.Am spus ca este prea scurt.Asta si este .Dureaza mult prea putin..Este cel mai important deoarece atunci cand suntem in el,luam decizi.Atunci in acea clipa ne hotaram viata.De aceea se spune traieste clipa sau fiecare clipa este importanta.Pentru ca acea clipa inseamna prezentul.Inseamna viata ta.
-Dar foarte putini oameni traiesc intens prezentul,de obicei iau masuri sa il traiasca alta data.
-Asta pentru ca nu putem tine pasul cu prezentul.Trece prea repede si nu putem sta mult in el sau sa ne bucuram de el.Prezentul este momentul acesta.Ce a fost acum o secunda este deja trecut iar ce va fi peste o secunda este viitor.
-Ah,prezentul este doar un interludiu.Un staniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim.
-Corect.
-Si totusi cum poti sa profiti de prezent?
Tacerea pusese stapanire pe amandoua.Se gandeau....Isi aprinsera o tigara si se hotarasera se mearga sa se plimbe.Priveau lumea cu alti ochi.Priveau totul diferit acum.De parca ar stii mai multe decat ceilalti.Si totusi stiau.Stiau ca nu traiesc in prezent mai mult de o clipa.

Vive la moment!

2009-09-09T16:05:00.001-07:00

Mergea fara sa stie unde.Pasii o indreptau spre acelasi loc.Acum inconstientul a preluat controlul.
Afara era o zi mohorata de toamna.Totul in jur era gri,doar ea schimba peisajul.Vantul a inceput sa isi faca jocul obisnuit.Incet a inceput sa o imbratiseze.Se simtea una cu natura.Norii se adunau incet incet insotind-o in mica plimbare.Vroia sa o faca sa se simta de-a casei.Vroia sa ii decoloreze hainele colorate,vroia sa o faca gri,sa ii stearga toate culorile.Ploaia incepe incet sa cada.Simtea stropii mari pe corpul ei mic si infrigurat.
Vantul incepe sa se joace cu ea,cu hainele ei,cu parul ei.Vroia sa o lase in pace sa isi continuie drumul dar el nu o lasa.Vroia sa o antreneze,vroia sa o invite la un dans cosmic iar ea il refuza.
Era o zi ploioasa de toamna!Era o zi fara soare si fara zambete!
Isi ridica cu greu privirea si observa ca a ajuns.Ii zari silueta in departare.Alerga ca de obicei prin ploaie.Niciodata nu isi lua umbrela.
Isi indrepta pasii spre el,fara sa stie cum va reactiona.Stateau fata in fata fara sa stie ce sa zica sau cum sa se comporte.Mana lui o atinge pe a ei.Inima ii sarea din piept iar in stomac fluturii nu mai puteau fi stapaniti.
Isi lua inima in dinti si spune:
-Hai sa mai cumparam timp!
-Pentru?
-Pentru ca timpul alearga.Vreau sa profit de fiecare clipa.
-Si asa nu poti profita?Fiecare clipa are frumusetea ei,profita de ceea ce primesti.
-Dar vreau mai mult timp cu tine.
-Nu.Eu nu vreau.
-Poftim?
-Da.M-ai auzit.
-Dar...
-Eu vreau clipe unice cu tine.Vreau sa traiesc clipa nu sa prelungesc ceva si sa nu stiu cum sa profit.
Inchide ochii!Ai incredere in mine.
Inchide ochii.Ii simti mana lui langa mana ei iar inima din nou incepea sa alerge,sangele sa ii pulseze in vene.Simtea fiecare strop de ploaie.Ii simtea caldura trupului si rasuflarea.Erau senzatii necunoscute pe care le ignorase.Erau lucruri mici ce creeau perfectiunea.Ii simti rasuflarea tot mai aproape si mana lui pe obrazul ei.Incet gura lui se apropia de a ei.Atunci intelesese la ce se referise.A fost un lucru banal trait la maxim.

Color my world.

2009-09-07T12:39:00.001-07:00

Viata lui era ca o paleta de culori pe care au fost puse toate culorile posibile iar rezultatul este un amalgan de nuante.
Nuante cu care isi colora viata in fiecare zi.Fiecare zi era plina de culori.Mai corect spus fiecare zi petrecuta cu ea.
Fiecare clipa petrecuta cu ea isi avea importanta ei.Fiecare clipa conta.Fiecare secunda,minut,ora,zi.
Uneori se spune ca lucrurile mici conteaza,ele creeaza perfectiunea.In ceea ce il privea era adevarat.
Fiecare zambet,fiecare mangaiere,fiecare sarut era ca prima data.Chiar daca secundele se transformau in minute,ore,zile,luni totul era ca si cum ar fi prima data.De fiecare data cand ii zambea se asezau si culorile pe paleta.Cu un zambet ea putea sa schimbe totul.Cu un sarut fluturii zburau deja veseli prin stomac.Tot ce il inconjura in acele momente avea culori specifie.Era ca intr-un basm iar el traia in el.Cand o lua de mana, lumea isi schimba culoarea.
Isi aminti cand alergau prin ploaie ca niste copii mici,incercau sa se ascunda de stropii mari si reci sub aceasi umbrela,radeau ca niste copii prosti, sareau prin balti,ascundeau de soare,priveau norii nepasatori.
Isi aminti de rasul ei,de pasii ei.Erau atat de reali.Se intoarse si privi spre aceasi statie de autobuz.O privi venind si un zambet ii apare pe buze.Cu cat se apropia cu atat se adunau culori pe paleta.Lumea lui incepea sa isi schimbe culoarile.

She.

2009-09-07T02:18:00.000-07:00

Zambea ca un copil prost si tot ce vroia era sa o tina in brate,sa ii simta piela si rasuflarea.Vroia sa se trezeasca mereu langa ea,sa ii pregateasca micul dejun si sa primeasca in schimb zambetul acela pe care il iubea.Iubea tot la ea.Fiecare parte din corpul ei,personalitatea ei,gandirea ei,chiar daca uneori gandea prea mult.O iubea pentru simplu fapt ca era ea si pentru ca ii desena in fiecare zi viata in culorile ei preferate.
Isi indrepta privirea spre copacii care alergau in gol si prin fata incep sa danseze momentele pe care le ura.Cand se certau si tipau unii la altul cu orele,cand se suparau,ciondaneau.Ura momentele acelea cand ii vedea ochii mari plini de lacrimi.Cand incerca sa o ia in brate si tot ce primea era respingere,cand nu mai stia ce sa faca si cum sa se poarte.Nu stia ce se ascunde in spatele acelor ochii mari.Ar fi dat orice sa afle ce este in mintea ei in acele momente.Ce se ascunde in spatele fetei acelea nepasatoare.Tot ce o trada erau lacrimile in schimb ea parea atat de indiferenta.Ura indiferenta ei tradata de lacrimi pentru ca nu stia care dintre ele predomina.Se ura pe el.Se ura pentru simplu fapt ca o facea sa planga.
Acum in schmb ar fi dat orice sa fie din nou in acele momente.Ar fi dat orice sa tipe la ea,sa isi iasa din minti iar ea sa il priveasca indiferenta si sa ii rada in fata.Acum ar fi dat orice sa fie cu ea.

Time Passes By .

2009-08-31T10:33:00.000-07:00

-Stop!
-Poftim?
-Nimic.Vorbeam cu voce tare.
-Si ai spus stop?La ce te gandesti?
-Eu?La nimic.Mi-a scapat,nu vroiam sa spun asta.Vroiam sa spun ca totul este absolut minunat.
In realitate ce vroia el era ca timpul sa se opreasca.Sa nu mai alerge.Vroia sa profite de fiecare minut,secunda dar viata era ca un tren de mare viteza.In gona ei nebuna nu il lasa sa profite de anumite clipe unice,sa vada anumite detalii.
Vroia sa o tina in brate,sa o sufoce .Vroia sa fie ultimul lucru pe care il vedea seara si primul pe care il vedea dimineata.Vroia sa ii simta inima batand.Vroia…
Vroia ceva imposibil.Tot ce putea era sa astepte pana se vor revedea.Tanjea dupa caldura trupului si dupa rasul ei.Vroia sa o tina de mana ,vroia sa tipe la ea,sa ii faca o criza de gelozie si sa ii vada lacrimile mari ce cadeau din ochii.Vroia sa o vada,sa se faca mic in bratele ei.
De ce timpul trece atat de greu cand vrei sa treaca repede si cand vrei sa profiti de fiecare secunda timpul parca zboara?Trebuia sa existe un secret.Timpul trebuia oprit cumva.Dar ce trebuie sa faci ca sa ii afli secretul?

Without you ,It's an empty room .

2009-08-30T13:15:00.000-07:00

Ploua,iar ploaia cadea peste trupul lui.Simtea fiecare picatura de ploaie,simtea fiecare adiere de vant,fiecare clipa trecand.Tot ce vroia in acest moment era sa o stranga strans in brate,sa o sufoce dar ea tot ce facea era sa alerge precum clipele.Se ascundea dupa copaci,strazi,blocuri.
Iese alergand din casa in speranta ca ii va zari macar umbra,dar nici macar ea nu mai era.Mirosul ei era present in aer iar lumea era plina de ea.O vedea pe ea in cladirea din spatele lui,in vitrina magazinului.Ii vedea pasii pe asfaltul plouat.Toata lumea era plina de ea,iar asta complete la suferinta lui.Tot ce vroia era sa o stranga strans la piept,sa ii simta caldura,mirosul…In mintea lui s-a pornit o avalansa de informatii care risca sa distruga totul.Incerca sa se lupte sa pastreze macar imaginea ei,sa pastreze macar unele clipe absolute genial dar avalansa nu lasa nimic in urma.
Deschide ochi!Observa ca era intr-o camera.Isi intoarse capul si o vede pe ea.Dormea.A fost doar un cosmar.Se intinse inapoi in pat si o lua in brate.Nu vroia sa ii mai dea drumul.Nu vroia ca aceste clipe sa se mai termine.Vroia sa opreasca timpul dar el alerga in continuare.

Perfect!

2009-08-28T12:17:00.000-07:00

Muzica ii invada creierul.Ce sentiment ciudat!Era un sentiment de furie,ura amestecata cu recunostiina.Erau sentimente contradictorii dar nu si le putea controla.Tot ce putea face era sa se lase invadata de muzica,dadea sonorul atat de tare in speranta ca muzica va alunga toate gandurile,toate trairile si tot ce va ramane in urma va fi un gol,un gol imens pe care si'l dorea nespus de mult.Din pacate acel gol pe care si-l dorea intarzia sa apara.Chiar daca muzica mai avea putin si ii spargea timpanul nu alunga nimic.Gandurile tot se jucau cu trairile ei afective.Era un joc atat de sadic si tot ce vroia era sa inceteze.Ce s-ar intampla daca perfectiunea ar exista?Oare toate astea ar inceta?Nu.Mereu se vor gasi persoane care vor vrea mai mult.Tindem mereu sa vrem mai mult.Din pacate asta exista in noi.Tindem sa vrem mai mult de la noi dar in acelasi timp si de la altii.Tindem sa le cerem sa ajunga la perfectiune cand stim ca nu exista.Tindem sa le umplem gandurile cu tot felul de intrebari,trairi,emotii,frici,ambiti...Tindem sa...
Daca perfectiunea nu exista de ce tindem sa devenim perfecti.De ce vrem sa atingem ceva care nu exista?Ca sa ne gasim o ocupatie?Nu cred ca asta ar fi raspunsul.Atunci care?

Can you read my mind?

2009-08-22T00:31:00.001-07:00

-Ma duc la piata!
O simpla fraza,banala pentru unii, cu multe intrebari pentru altii.
Adolescenta mea se afla sub semnul minciunii.Toata viata si-o traia in minciuna sau mai bine spus din minciuna isi crea viata.Mintea pana si cel mai banal lucru si cel mai urat era faptul ca pana si ea se credea.In cele din urma ajungea sa se creada,sa creada toate minciunile pe care le spunea.Te contrazicea atat de vehement cand ii aduceai dovezi ba chiar de multe ori incerca sa si dovedeasca ca tu gresesti si nici macar atunci nu isi recunostea minciuna.
Parea o simpla fata,o adolescenta normala dar de fapt era o fiinta mult prea complexa si complicata.Niciodata nu stiai cum sa te comporiti cu ea sau ce este in mintea ei.Foarte multe persoane ar fi dat orice sa poata ,macar o zi ,sa ii citeasca mintea.Pentru multi parea o enigma mai ales ca uneori parea ca citeste mintile celor din jur.Pentru ea toti erau ca niste carti deschise pe care le rasfoia atunci cand se plictisea.La unii citea doar capitolele iar cele care ii atrageau atentia erau cele importante.Traia alaturi de ele povesti de dragoste ,de viata si mai ales de moarte.Pentru fiecare carte ea avea alta poveste iar atunci cand ceva sau cineva vedea ca a mintit ea incerca sa il convinga ca se inseala.Citea un rezumat la cartea deschisa in fata ei si spunea o minciuna specifica pentru fiecare individ in asa fel incat sa se faca placuta dar sa nu treaca o anumita limita.Cand simtea ca depaseste limita impusa de ea,renunta la viata creata si incepea alta.Totdeaua crea vieti si le lasa in paragina ce nu stia era faptul ca viata ei ea in paragina.

For you it's just amemory but for me it still lives on.

2009-07-25T17:33:00.001-07:00

Deschide ochii si ii tinteste pe tavan.A fost doar un cosmar,isi repeta in gand.

De ceva timp avea aceste cosmaruri in mod repetat.Nu putea inchide ochii nu putea dormi, nu putea manca ,nu putea visa mai exact nu putea face nimic.La el nu mai exista noapte .Vocile din capul lui nu mai incetau .”Te rog fa’le sa inceteze.Te rog.”Deja obosise sa repede aceste cuvinte.

Trebuia sa se ridice din pat,trebuia sa se duca sa bea cafea dar nu putea.Corpul nu mai avea putere de a lupta.Oboseala se vedea pe zi ce trece iar vocile nu mai incetau.”O sa innebunesc.”

Incerca sa isi tarasca corpul pana la cafetiera.Toata bucataria mirosea a cafea proaspata.”Poate mirosul de cafea m-a trezit, nu vocile, nu cosmarul “.Repeta asta in fiecare dimineata.Totul era un fel de rutina.Cel mai urat din toata aceasta rutina era faptul ca ceea ce visa era chiar cosmarul pe care il traia.In fiecare zi visa putin mai mult.Totusi nu stia unde se va ajunge cu acest cosmar pe care il traia zi de zi.

Isi pune cafea in aceasi ceasca pe care o folosea de ani.Daca statea si se gandea bine era ceasca din care a gustat prima data aceasta otrava atat de dulce si de folositoare.Se aseza tacut la masa si aculta vocile din cap.Uneori ramanea tacut ,pe ganduri ore intregi,tot ce facea era sa fumeze tigari non stop.
Se intinse dupa tigari,isi aprinde una si ia o gura de cafea.Ah,cele doua droguri de care era atat de dependent.Fuma tigara dupa tigara iar asta il facea sa se simta mai bine.Nu se putea abtine.

Privi intrebator la ceas si realiza ca trebuie sa plece.Se taraste sub dus si simte cum ii curge apa pe el.Simte ca se trezeste dar nu in totalitate.Corpul se trezeste mai corect spus se dezamorteste pentru ca el in interior era mort demult.

Tranteste usa in urma lui si isi scoate pachetul de tigari.Autobuzul vine.O tanara statea timida pe un scaun.Oare ea era?Se duce incet spre ea si o striga pe nume.Inima i se facuse mica dar tot ce a obtinut a fost dezamagirea.Nu.Nu era ea.Cosmarul a inceput.De acum va auzi vocile mai tare si o va vedea din nou pe Ea in fiecare persoana.Acest lucru face parte din rutina de zi cu zi.

Trying to sleep.

2009-07-20T16:18:00.000-07:00

Era alta noapte nedormita era alta zi in care spera si se gandea la ea.Erau alte ore pierdute,era o alta imagine de sine creata.Ce vroia de fapt?La ce spera sau mai corect spus la ce visa?Sincer vorbind ,nici ea nu stia.

Tot ce stia era faptul ca maine se va trezi cu cearcane si ca nu va mai fi perfecta.Cea mai mare problema a ei era perfectiunea.Tot ce facea trebuia sa fie perfect.Trebuia sa fie iubita de toti,sa fie admirata si placuta.

Din nou statea si incerca sa caute crapaturile inexistente din tavan,din nou se ura pe ea si se afla intr-o cearta continua cu propria persoana.Nu rezolva nimic.Tot nu putea dormi.

In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe

2009-07-19T14:09:00.000-07:00

Culmea ironiei scria si vorbea in fiecare zi despre dragoste dar nu stia ce este sau cum este.Nu stia cum era sa fii indragostit dar scria pagini intregi despre primul fior,nu stia cum este sa faci dragoste dar scria carti despre asta,nu stia cum este sa iubesti dar tinea discursuri despre asta.Pentru multi era experta in dragoste pentru ea era doar o catastrofa.Iubea prin pielea personajelor pe care le creea.Isi traia viata odata cu ele .

Astazi era o zi ca oricare alta.Era o zi in care tinuse un discurs epuizant despre beneficiile dragostei,despre dragoste ,despre primul fior.Ca de obicei dupa asemenea discursuri melancolia si depresia deveneau surorile ei.Viata ei devenise rutina.Ziua tinea discursuri despre lucruri abstracte,lucruri care o epuizau atat psihic cat si fizic o secatuiau de orice putere de a lupta,de a vrea ceva,de a schimba ceva.

Mergea mereu acelasi drum si ca in fiecare zi se gandea la aceleasi lucruri.Pe drumul spre statia de metrou ii veneau ideile si isi traia viata.In realitate pe acel drum de cateva minute se creau viitoarele personaje,viitoarele capodepere,viitoarele trairi si dorinte.

Toata lumea viseaza la un Fat frumos,ea nu visa decat la o zi in care sa simta ce este dragostea.O zi in care sa simta si ea primul fior,primul sarut.In schimb ea a avut parte doar de un refugiu.S-a indreptat mereu spre persoane care demult nu mai stiu sa iubeasca.Nu a cautat niciodata dragostea si niciodata nu a gasit-o.Tot ceea ce a simtit a fost mila si compasiune pentru o persoana in pragul mortii.Multi ar spune ca sta cu persoanele respective pentru bani,pentru mosteniri.In realitate sta cu ei pentru ca vrea sa invete de la ei ,sa traiasca alturi de ei dragoste vietii lor.Sta cu ei pentru ca era constienta ca nimeni nu ar mai fi stat cu ea.Statea cu ei pentru ca se simtea bine in compania lor.Erau toti la fel de nefericiti ca ea.Nu doar ea pierdea ceva in fiecare minut ci si ei.Ea pierdea sansa de a se indragosti iei pierdeau sansa de a trai inca un minut.

Viata intr-o lume a oglinzilor.

2009-07-13T13:27:00.000-07:00

-Ridicate!
-Poftim?
-Da,m-ai auzit.Ridicate!
-Nu vreau!
-Trebuie.
-Ba nu.Nu trebuie.De ce ar trebui?
-Pentru ca nu poti sa stai la infinit aici intre acesti patru pereti,in aceasta atmosfera sumbra.Nu trebuie sa iti plangi de mila.Trebuie sa lupti,sa iesi afara,sa te sufoce aerul,sa te simti la mare prin asfaltul incins,sa admiri norii,sa zambesti.
-Nu vreau.Vreau sa stau doar.Sa stau si sa nu ma gandesc la nimic.Tot ce vad si aud sunt plansete,cladiri gri,ploaia care cade neincetat .
-Asta vrei tu sa vezi.Hai ridicate si vezi celelalte aspecte ale vietii.Uita-ti kilogramele si grijile.Carpe diem.
-Nu pot.
-Nu exista nu pot ci nu vreau.
-Ah,taci.Taci.TACI!Nu te plictisesti?Nu obosesti?
-Nu.
-Taci!Lasa-ma!E viata mea.
-Nu.E viata noastra,.
Era unul dintre miile de conflicte pe care le avea cu ea.Era unul dintre sutele de certuri in care era implicata.Era viata ei pe care trebuia sa o suporte.
De ce ea?De ce nu putea fi o adolescent normala?De ce nu putea primi si ea zambete trebuia sa le cumpere de la magazine vesnic inchise?Cand se vor deschide?Nici ea nu stia.
Ii venea sa urle,sa tipe dar tot ce facea era sa verse lacrimi in fiecare zi si sa muste pumnul plin de vantai.Nu se putea manifesta.Nu putea sa lase sa se vada ce simte.Nu putea!Era mereu zambitoare,simpatica.Oferea mereu imbratisari si zambete pe gratis in schimb ea trebuia sa le cumpere.
Pentru multi era draguta,plinuta,sociabila si foarte zambitoare in schimb in realitate era exact contrariul.De fiecare data cand se dadea jos din pat isi punea o masca nu constituita din tone de farduri ci din fericire.
Micuta voce se auzea din nou in capul ei.
-Ridicate! Nu mai visa viata pe care vrei sa o ai traieste-o.
-Sa o traiesc?Imi spui sa traiesc viata?Care viata?Ce viata poate avea o persoana grasa in afara de a numara kilogramele si caloriile?In afara de a fi anorexica si bulimica?In afara de a visa?
Viata pe care o meriti.
-Pardon?Am viata pe care o merit si din cate observ nu am meritat nimic.
-Te subapreciezi.
-Ba nu.Sunt realista.Cine ar vrea o persoana de 80 de kg langa ea care incearca in fiecare zi sa slabeasca?Care in fiecare zi isi numara kilograme si incearca noi metode de a se sinucide?Care se uraste pur si simplu?
Da.DA.Urasc corpul acesta in care m-am nascut.Urasc viata pe care o am.Urasc cele 2 kg pe care le dau jos si pe cele 4 pe care le pun in schimb.Ma urasc pe mine pentru ca nu am vointa sa slabesc.Urasc persoanele care si-au batut joc de mine.Il urasc pe El pentru ca pentru el nu exist.
-Ba existi pentru El.
Da.Corect exist.Sunt bataia lui de joc.Soarta mea este simpla,mereu am fost si voi fi subiectul glumelor.
-Stii fiecare are un destin iar de multe ori kilogramele pe care le ai nu mai conteaza,cel putin mai tarziu dupa perioada de adolescenta.Aceasta aparenta pe care toti o cumparam de la vanzatorul din colt nu este mereu importanta pentru noi ci doar acum.Fiecare isi are propriul destin iar binele si raul vor fi direct proportionale.Viata este ca o scoala,mereu vei invata ceva nou.Tu inveti sa supravietuiesti mai devreme ca ceilati considerate norocoasa.Ceea ce este important acum este sa crezi in tine.Ar trebui sa te simti mandra de tine.Tu nu ai cumparat o aparenta la mana a doua,esti speciala in felul tau.Esti speciala!
Inca ceva,felul cum te vezi tu va influenta modul de percepere al altor personane.Simte-te bine in pielea ta.Simte-te frumoasa,speciala pentru ca esti.Sa stii ca si frumusetea interioara conteaza.Ridicate si zambeste!Ridicate!
-Sa zambesc?Sa am incredere in mine?Cum sa am incredere in mine cand toata lumea este inconjurata de oglinzi iar kilogramele ma urmaresc non-stop?Traiesc intr-o lumea a oglinzilor.Fa’le sa dispara.
-Nu pot.Dar tu poti sa nu le mai vezi.Scapa de kilogramele care te urmaresc.Incearca.Ridicate!
Se ridica incet din pat ca dupa un somn prelungit si incerca sa isi invete din nou organismul sa reactioneze la diferiti stimuli.Se imbraca incet si isi vede kilogramele in plus.Inchide ochii si repeta “sunt speciala”
Deschide ochii si auzi usa trantindu-se in urma ei.Un grup de tineri traversau strasa iar unul dintre ei i-a oferit primul zambet gratuit.In sfarsit cunostea si ea acel sentiment.In sfarsit nu mai traia intr-o lume a oglinzilor.

Frumusetea sta in defectele pe care inveti sa le iubesti!

2009-07-04T16:12:00.000-07:00

-De ce?
-Poftim?
-Da.De ce?
-De ce ,ce?
-De ce ti-ai pus masca pe fata?De ce te imbraci ca un clovn?De ce trebuie sa astept in ploaie o ora pana sa apari?
-Pentru ca ma face sa am incredere in minte.Felul cum arat ,cum ma comport,cati oameni ma plac ma face sa ma simt bine.Ma face sa am incredere in mine.
-Dar nu in asta consta.Nu trebuie sa iti pui o masca pe fata.Nu trebuie sa iti cada ochii de atata rimel si sa iti arzi parul in fiecare zi pentru ca ai o suvita mai rebela.Frumusetea nu sta in perfectiune.Frumusetea sta in defectele pe care ai invatat sa le iubesti.
-Mai bine spus defectele pe care incercam sa le ascundem in saptele a o groaza de lucruri.
-Defectele pe care voi incercati sa le ascundeti pot fi cele mai dragute lucruri.
-Nu toti gandesc ca tine.Imi place sa arat bine si fara sa am motive.Imi place sa fiu admirata.Imi place sa fiu invidiata.Imi place sa intoarca lumea capul dupa mine si sa se ia de mine.Imi place…
-Atunci ar trebui sa inceapa sa iti placa sa fii si folosita.

like a toy that stopped being fun...

2009-06-08T07:54:00.000-07:00

Vantul adie spulberand caldura infernala.El se plimba ametit de oboseala printr-un oras gol.Chiar si centrul altadata un adevarat furnicar acum era pustiu.Rar mai vedea o persoana adormita visand la patul moale si primitor sau un tanar somnoros varsand cafeaua pe el fara macar sa realizeze ce a facut,simtind doar arsura.

Era un oras pustiu in care putinii oameni care apareau pe strazile largi mergeau teleghidati.Toti aratau epuizati,obositi si se vedea pe fata lor efortul pe care il depuneau pentru a se misca.

Un picioar si inca unul.

Erau niste papuse din carpa iar destinul le misca.Era doar o scena de teatru si o sala goala.Era doar un actor principal si cateva persoane ce faceau figuratie.

Era singur intr-un oras gol.

Se opri in fata unui magazin si privi manechinele.Se simtea la fel.Era tot o papusa.Se uita la fata lui in vitrina si observa ochii obositi,gura care nu a mai schitat de ceva timp un zambet,cearcanele care nu mai incetau sa dispara.Se simtea epuizat,de parca i s-ar fi terminat bateriile.Avea nevoie de un incarcator,avea nevoie de baterii noi dar toate magazinele erau inchise.

Isi privea in continuare fata cand observa o reflexie in geam.Era o alta fata diferita de toate celelalte.In incercarea de a se intoarce spre acea persoana este impins de furnicarul de oameni care aparusera intr-o secunda.Printre multimea grabita o vede pe ea si lumea total opusa fata de acum cateva minute.

Se intoarce cu fata spre vitrina si observa ca si el se schimbase intr-o secunda.Nu mai era o papusa cu bateriile pe terminate,o papusa epuizata de atata efort,nu mai avea o fata obosita iar ochii ii erau vioi.Oboseala a disparut intr-o secunda iar el se simtea plin de viata.

Observa o umbra apropiindu-se si stia ca este ea.Un zambet ii apare pe fata iar lumea avea din nou culoare.Lumea de acum 3 minute,acel oras gol cu oameni epuizati a disparut.A redevenit orasul aglomerat si poluat de care erau atat de dependenti.

Looking through your eyes .

2009-06-05T00:23:00.000-07:00

Era o ploaie calda de vara ce cadea peste trupui ei.Era un miros de asfalt incins.
Picaturile mari si dese ii mangaiau trupui cald.
Zambea si privea in jurul ei.
Trecatori alergau,fugeau de ploaia deasa.Ea statea in schimb si zambea.
Simtea acele picaturi si le admira perfectiuna.
Admira totul!
Se admira in balta aceea mare si perfecta.Ea era perfecta.
Avea un zambet perfect,niste ochi mari care puteau sa ajunga in colturile cele mai intunecate ale sufletului,o fata de copil mic si inocent care te obliga sa faci tot ce zice.
Era perfecta!Perfecta!
Era perfecta cu toata imperfectiunea ei.

Se uita la lumea de pe strada care intorcea capul dupa ea.
Se simtea o mica vrajitoare.
Se uita la ea si se mira.
Peste noapte s-a trezit perfecta si cu o incredere in ea de invidiat.
Nu ii pasa de nimic.Se simtea atat de bine.Simtea ca pluteste iar lumea avea culoare.Ea avea culoare.Fiecare strop de ploaie isi avea propria culoare.Fiecare clipa isi avea propriul zambet.
Fiecare secunda care trecea o facea sa realizeze ca lumea pe care o vedea nu era lumea ei,era lumea lui.Vedea lumea prin ochii lui.Fara regrete si dezamagiri.

Is there anything you regret?

2009-06-01T13:16:00.000-07:00

Stalpii trec pe langa mine,fug din calea mea,alearga.Multi spun ca este o iluzie a miscarii,eu spun ca sunt toate lucrurile din viata mea pe care am vrut sa le vad dar nu am putut.Sunt toate lucrurile care au trecut pe langa mine,toate persoanele care au alergat,toate gandurile care m-au parasit.
As vrea sa ma opresc in fata unui copac,sa ii studiez ramurile,fructele,frunzele dar si ei alearga.Totul alearga,copacii,casele,stalpii,soseaua,masina.
Trec pe langa mine iar eu nu ii pot opri.Orice incercare de a vedea un amanunt este in zadar.
Asa a fost mereu.Am fost intr-o continua fuga.Am lasat sa treaca detaliile pe langa mine sperand ca le voi putea opri si vedea la un moment dat.Acum e prea tarziu.Nu mai pot sa le opresc din fuga lor continua.Nu mai pot controla timpul.Am pierdut telecomanda si nu mai pot da STOP.Acum timpul alearga iar eu alerg cu el.

I'm laughing at clouds.

2009-05-30T09:10:00.000-07:00

Ploua dar nu ii pasa.Nu ii pasa de ora petrecuta in fata oglinzii,de parul proaspat ars cu placa,de grija cu care si-a aranjat fiecare cuta,de rabdarea pe care o avea in fiecare zi cand se picta pe fata.
Nu ii pasa de nimic.Stropii mari de ploaie se zdrobeau de asfatul incins formand balti care ii provocau atatea amintiri.
Ii aducea aminte de momentele cand sareau ca doi copii prin balti,cand se plimbau tinandu-se de mana prin arsita soarelui,cand lasau urme in asfalt crezandu-se la mare,cand o lua in brate si o invartea in mijlocul parcului sau a Petei Romane nepasandu'le de trecatorii care ii priveau ca pe niste ciudati.
Ii amintea de zambetul lui,de rasetele lor,de momentele in care se priveau unul pe altul si radeau,de bataile inimii lor,de plimbarile cu barca,de cafeaua bauta pe un ponton.Ii amintea de El sau mai bine spus ii amintea de Ei.
Isi ridica privirea si zambi.Mereu avea zambetul pe buze,mereu zambea la nori,la copaci,la soare,la trecatori,la fata din oglinda.Mereu zambea dar mai ales radea ca un copil prost.

Sufletul ei imense goluri de aer

2009-05-21T12:41:00.000-07:00

Ochii ei imense zerouri de rimel.Sufletul ei imense goluri de aer.Stomacul ei imense resturi de alcool.

Era o tanara actrita dependenta de fiecare lucru din viata ei.Era dependenta de alcool,de tigari,de ziua de maine,de noapte,de caldura si de frig.

Iubea vara dar si iarna.

Era o zi calduroasa de vara,iar ea era mai dependenta decat de obicei.Cafeaua o astepta linistita pe masa, dar alcoolul era mai aproape de ea.Lua o gura de vodka si zambi.Era fericita,implinita,era dependenta si o stia.

Se ridica usor din pat isi pune masca,isi pune hainele de clovn si iesi in strada.Ii era dor de mirosul de asfalt incins,de aglomeratia din autobuze,de caldura insuportabila,de ea.Ii era dor de iubirile de vara,de dependenta.

De cand nu a mai fost dependenta de o persoana,nici nu mai stia.

Deschide geanta si mai lua o gura de vodka.Lumea a inceput sa prinda culoare,oamenii sa zambeasca,masinile sa alerge.Din nou toata lumea era a ei,iar sangele din nou a inceput sa ii alerge prin vene.Acum era dispusa sa ofere zambete,imbratisari

Zambea ca un copil prost in timp ce ii simti privirea.Isi ridica timid ochii conturati si i-o intalni pe a lui.

Ii auzea glasul si nu intelegea se spune,statea ca o stana si il privea.Observa ca se apleaca si ii ridica portofelul.Ii multimi cu un glas stins.Vroia sa ii spuna ceva sa..

Statea asa de cateva minute incapabila sa se miste.Statea si se uita la el.Statea si ii asculta glasul iar el vorbea socializa.S-a oprit.Banuia ca i-a pus o intrebare

-Ma scuzi,nu am inteles.

-Te-am intrebat daca vrei sa iesim la o cafea.

-A,da.

Asa a inceput totul.Asa a inceput dependenta ei cea mai mare.Asa a inceput o poveste de dragoste .Din pacate ce nu stia el era faptul ca era impartit.In fiecare zi el era impartit,dar din pacate nu cu persoane ci cu multe sticle de alcool.Dar oare El o va putea face sa renunte la dependenta ei ? Dependenta de alcool,de masca de farduri,de noapte,de zi,de toate culorile pe care le vedea atunci cand bea,de lumea care I se infatisa,de toate visele si amintirile.

Uneori,ploaia ma face sa ma indragostesc fara sa stiu de cine.

2009-05-14T07:23:00.000-07:00

Ploaia canta cu glasul ei dulce in timp ce copacii erau imbratisati de un vant agresiv.
Picaturi mari si timide imi bat in geam.Ma indeamna sa ma alaturi jocului.
Privesc transformarea,cantecul ploii.Privesc jocul de culori ale umbrelelor,oamenii aflati intr-o continua fuga,masinile grabite si timpul care zboara.
Ma uit la umbrela rosie care ar fi fost elementul ultim al unui cadru perfect.Geaca si umbrela imi faceau cu ochiul.Ma tentau sa ma alatur jocului.
Vrajita ,incerc sa ma ridic de la birou dar sunt trezita de foile care cad.Ma uit la biroul plin de foi,la cafeaua rece,la cearcanele mele,la timpul care zboara,la regrete si ma ased din nou printre ele.
Vroiam sa ma alatur jocului.Vroiam sa alerg ,ca cant ,sa rad prin ploaie.
Eram indragosita de ploaie,de stropi mari,de vand,de umbrele,de....Eram indragostita de cine?Eram indragostita de ploaie sau eram indragostita de tine.

Poate ca pentru lume esti o singura persona, dar pentru o anumita persoana, esti intreaga lume.

2009-05-09T11:46:00.000-07:00

-De ce zambesti?
-Poftim?
-Da.De ce zambesti?
-Pentru ca totul este perfect.Felul cum te enervez,cum razi,zambesti.Vecina care se uita de dupa perdea la noi.Trecatori invidiosi.Copacii care ne asculta visele.Clipele care au fost martore promisiunilor.Totul.
-Dar..
-Taci.Fara dar.Pentru prima data lasa'l.
-Zambesc pentru ca pentru lume sunt o singura persoana,dar pentru tine sunt intreaga lume.
Pentru ca tin dragostea in palma manii.Uite-i liniile.
Pentru ca...
Stii,ma gandeam sa o pun intr-o cutie si sa o ascund intr-un loc sa nu o gaseasca nimeni.Niciodata.
-Nu poti face asta.
-Dar as vrea.
-Multe lucruri vrem,putine se si indeplinesc.
-De asta si traim.Ca sa ne indeplinim visele si dorintele.Ele ne determina sa luptam si sa ne continuam viata.Fara ele casele mortuare ar fi la fiecare colt de strada.Fara ele am auzi la stiri de averse de oamenii care se arunca de pe cladiri.Fara ele am avea si noi un turn al sinucigasilor.

Singura problema cu realitatea este ca nu are muzica de fundal .

2009-05-04T08:41:00.000-07:00

Uneori avea impresia ca nu traieaste in aceasta lume,ca este singura supravietuitoare al unui taram necunoscut.Intre ea si ceilalti existau atatea diferente.Era doar o ciudata.Dar poate ceilalti erau ciudati si ea normala.
Un nor ratacit acopera soarele,racoarea isi face simtita prezenta.De fapt,ea a fost mereu acolo dar pana acum nu si-a dat seama.La fel si cu oamenii.
Unii sunt mereu langa tine doar ca nu ii vezi.
Isi scoase pachetul de tigari vrand sa aprinda o tigara
O fetita se aseaza pe banca.Era atat de inocenta,de pura iar ochii aceia mari cu care o privea atingeau cele mai indepartate colturi ale sufletului.
-De ce faci asta?intreba ea
-Poftim?
-De ce faci asta?
-Fac ce?
-Fumezi!De ce fumezi?
-Pentru ca o face sa se simta bine....Pentru ca ii place,pentru ca se simte bine,pentru ca ii place cum se vede fumul si o tigara in mana,pentru ca simte ca e cineva alaturi de ea ,raspunde o doamna in varsta de pe fata careia puteai citi miile de probleme.
-Este doar o iluzie raspunde fetita
-Este o iluzie care o ajuta sa supravietuiasca.Vrei sa incerci si asta?Ii ofera o sticla de alcool
Niciodata nu este prea tarziu sa devii alcoolica.Stai sa incerci hasis,heroina,cocaina .Sa vezi acolo rupere de realitate.Sa vezi acolo viata fara griji.
-Este doar o iluzie pe care tu incerci sa o vinzi.Adevarata lume este undeva acolo.Dincolo de toata aceasta iluzie de moment este adevarata viata cu care va trebui sa dea piept.Realitatea.
Esti doar o vanzatoare de iluzii.Vinzi prabusire in sine,vinzi doar aparenta.
-Conteaza?Multa lume cumpara.
-Multa lume nu!
-Ce stii tu?Esti doar un copil!
-Uneori un copil poate sa fie mai realist decat un adult.Niciodata nu ai privit viata prin ochii unui copil?
In timp ce tu vinzi iluzii eu vand optimism.Gandire pozitiva.Tu vinzi prabusire eu vand recuperare,speranta,renastere.Optimismul este medicamentul pentru o viata normala.Optimismul
De ce sa te prabusesti cand te poti ridica singur de jos.Cand ai puterea sa spui "Da" sau"Nu".Cand treci peste tot.De ce sa nu incerci sa duci o viata normala?Viata are un relief deluros.Pentru momentele acelea frumoase merita sa incercam sa urcam dealurile.Cat timp vom sta pe el?Depinde doar de noi dar nu numai.
-Vinzi o iluzie.
-Ca si tine.Plus ca este o iluzie buna.Cel putin la mine nu va putea avea de ce regreta.Va avea posibilitatea sa fie un om normal.Sa iubeasca,sa fie iubita,sa zambeaza,sa descopere frumusetea,bucuria in lucrurile mici ,sa lupte pentru ceea ce vrea.In plus,oricand poate cumpara iluzia ta.Dar invers nu se poate decat foarte greu.
Se lasa tacerea.Fumul tot mai se juca prin aer,in schimb plamanii nu au mai fost sufocati.Ea se uita la tigara si se gandea.
Oare ce va alege?Cine este ea de fapt?Dar cel mai important,cine vrea sa fie?
Ochii mari si verzi ai fetitei se fixasera pe ea.O privea intens apoi rupse tacerea
-Cine esti?Esti cine vrei tu sa fii.Esti cum vrei tu sa fii nu cum te vad alti.
Persoanele din jurul tau te vad prin ochii tai.Te vad asa cum te vezi tu.Momentan esti ceea ce pari nu ceea ce esti.Esti la stadiul de aparenta.Esti la stadiul in care trebuie sa cumperi o iluzie.Viata e plina de iluzii,iar pretul este chiar viata.
Tu ce iluzie alegi?

She had some trouble with herself.

2009-05-02T06:13:00.001-07:00

Cu toata imperfectiunea ei,fixurile,conceptele,ideile,complexele,lipsa de incredere,zambea.
Avea un zambet de copil mic.Avea acel zambet pe care il ai atunci cand copil fiind primeai de la parinti jucaria mult dorita.
Privea totul cu ochii unui copil.Totul pentru ea era nou,necunoscut ca si cum ar fi trait intr-un continuu prezent.Mana lui o atinsese timid pe a sa.Ar fi vrut sa i-o retina dar se gandea prea mult la parerea lui.La ce va spune ,ce va crede.Ce s-ar intampla daca pentru prima data in viata ei ar fi spontana? Nu s-ar mai gandi la nimic.Daca ar pune toate consecintele,gandurile problemele intr-o barca si le-ar pune sa se plimbe pe lacul din Cismigiu?
Era aproape vara!Era sezonul fustelor,rochiilor,caldurii,a vatei de zahar,a norilor perfecti,a concertelor de muzica simfonica si a ploilor torentiale.Era sezonul ei.
Isi ridica privirea la El cu ochii mari si caprui conturati cu tus,fara sa isi dea seama ca se uita cu ochii unui copil care o roaga pe mama sa-i cumpere jucaria pe care o doreste.
De cateva minute ea vorbea,gesticula dar fara sa isi dea seama nu era atenta la ce spunea.Totul era ca intr-un vis.Glasul ei se auzea pe un fundal iar ea incerca sa ajunga in cele mai adanci colturi ale memoriei pentru a gasi informatiile utile.Tot ce stia in acest moment e ca trebuia sa o placa,trebuia sa se faca placuta si mai stia ca el zambea cu zambetul lui perfect.
Mana lui a ajuns pe piciorul ei.Fluturii au aparut in stomac.Intreg corpul ii vibra.El isi lua mana si incepe sa se joace cu ea,glumind,zambind.Ii venea sa ii spunsa sa inceteze.Isi tortura mintea obligand-o sa gandeasca,sa extraga informatii.Se ridica de pe banca repede spunand ca trebuie sa plece.
Drumul pana la statie ii parea extrem de lung.Incerca sa zambeasca,sa vorbeasca,sa lase o impresie buna dar ceva in interiorul ei nu mai era la fel.Ceva s-a schimbat.
Masina se apropia timid de statie,parca incerca sa nu ii deranjeze.
El isi lua la revedere de la ea si buzele lui atinsera coltul gurii ei.Trupul incepuse sa ii tremure.
-Iti este frig.
-Ah,nu.
-Tremuri.
O lua in brate iar lumea s-a oprit.Uitase de tot, de ganduri,amintiri,senzatii.tot ce vroia era ca el sa nu ii dea drumul
-Ah,a plecat masina.
-Nu mai conteaza.

Minciuna intr-un clopot de sticla!

2009-04-27T00:48:00.000-07:00

Prin fata ei valsau intrebarile.De ce nu isi puteau schimba dansul?Un tango,rumba ceva mai dragut,mai atragator si pasional.
Lipsa de incredere isi facea simtita prezenta din ce in ce mai mult.O urmarea peste tot.Era prietena ei cea mai buna.Era cosmarul din timpul noptii si hartuitorul din timpul zilei.
Avea nevoie de cineva care sa ii spuna ca e frumoasa,slaba,perfecta.Da,perfecta.Stia ca nu exista asa ceva,dar totusi ea vroia sa auda.De data asta vroia sa fie mintita.Vroia sa nu se mai simta dezamagita,sa isi urasca viata,corpul si pe ea.Vroia sa fie multumita de corup ei si de ea.Vroia sa se accepte asa cum e.Din pacate fiecare zi era o lupta.Fiecare zi se transforma in al treilea razboi mondial.Un razboi fara pace.Un razboi care o urmarea peste tot.La scoala,in tramvai,atunci cand se vedea cu prietenii,atunci cand zambea,visa.
Vroia sa auda!Atat de greu este sa minti?Minti pentru binele cuiva!Minti pentru ca iubesti.Cu totii mintim de la lucrurile cele mai banale pana la lucruri importante.Mintim din prostie,pentru ca vrem.De ce nu o mint macar?Este mintita in fiecare zi cu lucuri neimportante,banale si acum?Acum cand avea nevoie sa fie mintita.Are nevoie sa stie ca este iubita,draguta,interesanta.Acum de ce nimeni nu o mintea?De ce mintim atunci cand nu trebuie?
Vroia sa vada si ea culorile lumii,vroia sa vada acea paleta de culori de care ii era atat de dor.
De ce ei nu o faceau decat sa se simta mica,inferioara si neimportanta.
De ce viata nu ne da ceea ce meritam?

Marile interese!

2009-04-24T05:29:00.001-07:00

El: Zambeste!
Ea: Poftim?
El: Zambeste!Zambeste pentru ca meritii sa fii fericita.
Ea: Dar poate sunt fericita doar ca ceva pe moment m-a indispus,m-a deranjat.
El:Nu conteza.Nimic nu conteza decat Tu.Nu te mai gandi la persoana de langa tine.Lasa empatia si imprieteneste-te cu egoismulDa-i cadou niste papuci rosii.Desparta-te de ea
Ea:Dar e greu
El: Daca vrei cu adevarat un lucru il obtii.
Ea: Stiu,dar...
El:Nu exista dar.Sa-l lasam in pace.Ofera-i libertatea mult asteptata.
Ea:Nu poti zambi mereu.Nu poti zambi atunci cand esti trist,melancolic,dezamagit,inselat,atunci cand suferi cand te deranjeaza un lucru.
EL Stii,viata e un cerc vicios.Este ca un relief deluros.Urca si coboara.Pentru clipele alea cand esti in varf merita sa zambesti.In viata dezamagim si suntem dezamagiti fara sa vrem.Ar trebui sa invatam, ca nu exista relatii,prietenii,nu exista iubiri adevarate sau prietenii toate sunt bazate pe pe interes.
Da,stiu.Am sa fiu considerat crud,dar eu sunt doar realist.Poate mult prea realist.
Uite,de exemplu cuplul acela.Daca privesti analizezi comportamentul,limbajul nonverbal iti vei da seama ca amandoi au acelasi interes.Amandoi au nevoie unul de altul.Au un interes din punct de vedere al afectivitatii.Au devenit dependenti unul de altul.Putini stiu ca dependenta inseamna mai mult decat un drog.Poti fi dependent si de o persoana iar uneori asta este mai periculoasa decat un drog,alcool sau tigari.
Uita-te la tineri care stau la masa rotunda.Observi?El sta cu ea pentru ca are nevoie de o persoana care sa fie mereu acolo pentru el,sa il asculte,sprijine sa stie ca nu e singur.Ea sta pentru banii lui.
Vezi?Prietenia,relatiile nu au existat,nu exista si nici nu vor exista.Ele se formeaza datorita nevoii omului de a comunica,socializa,descarca.Din pacate in spatele acestor prietenii,relatii sunt niste interese imense.
Tu ce prietenii ai?

Inchide ochii si traieste!

2009-04-22T11:02:00.000-07:00

Ea: Inchide ochii!
El:Poftim?
Ea:Inchide ochii si mergi.
El:Dar ma voi impiedica,voi intra in oameni,case si masini.
Ea:Ia-ma de mana!Ai incredere in mine.
El: Dar...
Ea:Vom mergem amandoi.Vom tine ochii inchisi si vom descoperi lumea.
El:E aglomerat.Vom intra in oameni.Se vor uita toti la noi.
Ea:Si iti pasa?
El:Nu.Fie.
Inchide ochii si au inceput sa mearga.Mergeau tinandu-se de mana si cu ochii inchisi.Lumea era diferita.
Ea:Miroase a flori.Miroase a primavara.Miroase a ploaie calda de vara.
El:A inceput sa ploua.
Ploaia cadea timida peste trupurile lor.
El se apropie de ea si o lua in brate.Simtea ploaia calda si caldura corpului ei care tremura usor din cauza frigului.
El:Iti este frig,sa mergem.
Ea:Hai sa mai stam.
O mangaie usor pe fata si spune.
El:Esti atat de frumoasa.
Ea:Asta pentru ca nu ma vezi.
El: Gresit.Asta pentru ca simt.Cu toti vedem lumea.Traim viata vazand-o.Eu acum simt lumea.O traiesc simtind-o si trebuie sa recunosc ca este mult mai frumoasa.Te simt pe tine langa mine.Il simt pe batranul care tocmai a trecut auzindu-i bastonul.Il simt pe copilul care se da in leagan.Viata nu trebuie doar vazuta.Viata trebuie simtita.Nu trebuie sa trecem prin viata fara sa o simtim,fara sa o cunoastem.
O lua timid de mana si isi continuasera mersul.Pielea ei era atat de catifelata.Trupul ei atat de cald.Parul ei atat de moale.Mirosul ei atat de specific.Ce ciudat.In cateva minute a invatat un lucru pe care alti il invata intr-o viata.A invatat sa traiasca cu adevarat.A invatat sa descopere.A invatat sa iubeasca din nou.In cateva minute s-a reindragostit.

Ce vis ciudat!

2009-04-20T15:30:00.000-07:00

Radea!Avea un zambet de copil prost dar nu ii pasa.Stia ca avea nu lucru ce nu putea fi luat.Avea ceva ce o mentinea in viata,ii dadea energie,bucurie,fericire,o facea sa fie ea.
Radea cu rasul ei perfect.
Ploaia incepea sa cada incet iar vantul sa bata cu putere facand sa cada florile copacilor.
O floare ii atinge pielea .Era atat de catifelata.Avea niste flori atat de perfecte.Oare si ea avea un lucru care ii dadea putere,forta de a trece peste tot,de a deveni cine este?Oare si ea zambea la trecatori,facea cu mana si ii venea sa tipe de fericire?Oare si ea se imbraca perfect si arata mereu perfect?Da,ea era o floare perfecta.In lumea copacilor si florilor era perfecta.Avea o viata perfecta si avea acel ceva care o facea sa se simta importanta,care o facea sa se simta implinita si frumoasa mereu.
Gresesti.
Poftim?
Da,gresesti.
In lumea florilor si a plantelor,in lumea mea nu exista perfectiune.Cu toti suntem frumosi in felul nostru.Aratam diferit dar totusi semanam.In lumea mea nu exista dezamagire,tristete.Nu exista nimic.Exista doar fericire..Exista acel ceva care te face sa te simti minunat.Tu il ai esti in avantaj fata de multi.De ce nu incerci sa nu mai fii perfecta si sa fii tu insuti?De ce nu incerci sa fii multumita,mandra de ceea ce ai.Esti perfecta nu doar pentru felul in care arati ci pentru felul in care te simti si gandesti.Perfectiunea nu inseamna doar aparenta.Ai acel ceva foloseste'l.
Un tunet se auzise ,trezind'o din somn si oprind visul.
Ciudat,adormise pe bloc.Adormise iar ploaia cadea peste ea.Ploaia o imbratisa iar vantul dansa cu florile copacilor.Adormise privind dansul naturii.
Oare ce era acel ceva pe care il avea?
Oare chair il avea?
Ce vis ciudat!

Perfectiunea intimideaza!

2009-04-19T11:31:00.000-07:00

Statea incolacita in pat si numara secundele.Privea dezamagita cum ele se transformau in minute.Privea acel telefon care nu mai suna.
De ce?
Era o adolescenta perfecta.De ce nu putea avea ce vroia.Mereu a obtinut tot ce a vrut.De ce nu poate sa obtina si acest lucru.De ce nimeni nu o iubeste?
Indiferent de situatie pe fata ei nu se putea citi nimic.Avea mereu un zambet pe buze si te molipsea cu energia si buna dispozitie.Din multe puncte de vedere era o adolescenta perfecta.Prietena pe care multi si-o doresc.Dar nu si el.
Se da jos din pat.Se uita in oglinda si isi da seama ca nu mai e perfecta.Nu este atat de slaba pe cat vrea,atat de frumoasa,nu are corpul pe care il doreste si viata.Se intreapta timid spre sifonier apoi se pune din nou in fata oglinzi.
Ce transformare.A devenit fata perfecta pe care toti o stiu.Inchide usa in urma ei,iar pasii o indreptatu spre Amfiteatru.Locul care ii stia toate gandurile,trairile,sentimentele.
De ce nu ma place?
De dupa o coloana apare o tanara visatoare
L: Ce zi frumoasa.Locul acesta imi stie cele mai ascunse ganduri si sentimente.Apropo poate pentru ca arati perfect.
E: Poftim?
L: Perfectiunea este privita la fel ca uratenia.Ea sperie pe multi.Uneori este bine sa ai parul ravasit,ondulat,un machiaj imperfect.Toate aceste lucruri arata ca esti om,ca nu esti doar un robot care le face pe toate.Arata ca esti capabila de sentimente.
Perfectiunea intimideaza,sperie.Iti arata cat de mic si inferior esti.Asa apare tema de esec.Nimeni nu vrea sa se simta inferior.Cu totii ne temem sa nu fim respinsi.Aceasta teama din pacate are un cuvant foarte important de spus in actiunile noastre.Poate de asta nu iti raspunde.Poate se teme.Sa stii ca si ei sunt oameni si sunt capabili de sentimente.De ce nu incerci tu?Nu ai de unde sa stii ca el nu face la fel ca tine.Pana la urma uneori e bine sa risti.
Risca!
Risca pentru tine,pentru ca meriti,pentru a nu ramane cu intrebari mai tarziu,pentru a fi impacata.Risca sa iesi din banal,cotidian,perfectiune si rutina.Dar cel mai important risca sa crezi ca ea exista.

Distractie,perfectiune,anorexie.

2009-04-14T11:06:00.000-07:00

Zambea cu zambetul ei mare,cu dintii ei mici si perfecti pe care ii ura.Zambea ,radea,imbratisa.Niste lucruri mici dar care uneori inseamnau atat de mult.Uneori avem cu totii atat de mare nevoie de ele,pacat ca sunt putini cei care le ofera.
Lulu era una dintre acele persoane.Daruia fara sa se uite inapoi.Te molipsea cu veselia si cu energia ei,cu fixurile ei,cu anorexia ei,cu fumatul ei.Tot ce facea avea un scop bine stabilit.Chiar si fumatul.Era o cale de a ramane slaba.Fuma pentru ca ii placea fumul,fuma pentru ca ii reducea pofta de mancare,fuma pentru ca ii placea cum se vede o tigara in mana cuiva.
Toate lucrurile isi aveau un scop si acela era de a atinge perfectiunea.De a fi iubita,de a fi slaba,de a fi mereu inconjurata de prieteni.
Vroia sa atinga acele idealuri pe care mereu si le-a impus.Chiar si anorexia isi avea scopul ei bine stabilit.Chiar si jointurile fumate alaturi de Ei pe muzica celor de la Placebo isi aveau scopul lor.
Betia,laptele stricat,pachetele de tigari consumate intr-o noapte cu prietene ei, jocurile,fliltrurile,shoturile de bere,curatenia atunci cand esti praf,traversarea a jumatate de Bucuresti totul mergea dupa un tipar bine stabilit.
Totul consta in distractie,perfectiune,anorexie.Dar oare ea stia ca toate acestea se vor transforma in clipe,momente cu care sufletul ei se va hrani mai tarziu?
Stia ca perfectiunea nu se poate atinge?Nu.Stia doar ca trebuie sa fie cat mai aproape de ea.Dar ceea ce nu stia era faptul ca deja se afla acolo

Hai sa daruim zambete.

2009-04-13T00:35:00.000-07:00

Orele treceau pe langa ei ca un tren de mare viteza,dar pentru ei asta nu conta.Timpul nu avea valoare.Stateau si priveau la nesfarsit acelasi copac perfect.
Ea:Ce flori perfecte.Totul este perfect chiar si atunci cand vantul smulge nemilos petalale,facandu-le sa cada in iarba moale.
El:Da,chiar si acest lucru e perfect.Cad perfect.Totul e perfect si se spune legilor naturii.
Se intoarce spre El si intreba:
Ea:De ce tinem uneori la persoanele care nu merita?De ce facem compromisuri?De ce ne pasa uneori atat de mult?De ce toate intrebarile mele incep cu "De ce"?
Ii privi inocenta si naivitatea din ochii mari si zambi iar ea continua.
Ea: De ce zambetul tau este perfect?
El: Pentru ca sunt special.
Ea:Serios
El:Avand in vedere ca tot ce ma inconjoara intra in categoria lucrurilor perfecte trebuie si eu sa ma conformez.Multumita?
Ea: De ce nu zambim mai des?Un zambet nu costa nimic dar ofera atat de mult.El imbogateste pe cei ce-l privesc,fara a-i face mai saraci pe cei ce-l daruiesc.El ia numai o clipa dar amintirea lui va dura o vesnicie.Nu putem sa cumparam un zambet desi uneori avem mare nevoie de el.Zambetul nu poate fi cersit sau imprumutat.In ziua de astazi oamenii sunt prea obositi,prea preocupati de probleme ca sa mai si zambeasca.

Hai sa daruim noi zambete,pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat acela care nu il poate darui.
El: Si cum propui sa facem acest lucru?
Ii lua timid mana lui si spune:
Prin a oferi zambete
El: Si cum vrei sa oferi zambete?
Ea: Voi zambi.Da ,voi zambi persoanelor de langa mine.Voi zambi batranei de pe scaunul din fata mea care o vede in mine pe nepoata ei.Voi zambi domnului care se uita la bijuterii pentru sotia lui.Voi zambi adolescentului care este prea preocupat de muzica lui.
O lua in brate.Uneori era atat de inocenta incat spera ca va schimba lumea.
El: Stii,zambetele uneori constituie cea mai suptila si rafinata metoda de a comunica.Zambetul tau pentru ei va insemna altceva
Ea:Stii care este cel mai frumos cadou pe care il poti face?
El: Nu.
Ea: O imbratisare si un zambet.Se potrivesc tuturor si nimeni nu se supara daca le primeste.Oricat de bogat ai fi tot nu ai avea suficiente.Imbratisarea produce starea aceea de bine de protectie de siguranta si incredere pe care o iubim cu totii si de care avem mare nevoie.
Imbratisarea este una dintre metodele prin care ne descarcam psihic.Stii cate emotii pot avea oamenii cand se imbratiseaza?
Din pacate in societatea agitata in care traim azi putini mai au timp de imbratisari si zambete.
El: Stii uneori gandesti prea mult.

Taceau amandoi.
El ii zambeste si o ia in brate.Ii ofera mai mult decat ar cere oricine.Doua lucruri de care avem nevoie cu totii si pe care le iubim.Ii ofera siguranta,protectie,clipe perfecte si amintiri de neuitat intr-un decor de poveste sau ii ofera o alta poveste.

Meseria viitorului.

2009-04-08T13:27:00.001-07:00

Fiind fata nu se poate sa nu fi fost claxonata sau "agatata"de un personaj foarte interesant dintr-o statie de metrou.Acesta este un lucru banal.Este la ordinea zilei."Agatatul"este slujba multora.Meseria viitorului.
Din pacate,in ziua de astazi avem de-a face frecvent cu asemenea specimene.
De asemenea imbracamintea poate influenta ,crescand numarul persoanelor care te vor "agata"pe strada.
O persoana care are fusta,rochie este mai repede agatata decat o persoana cu pantaloni.Un avantaj ar fi ca ea sa arate si bine in rochie/fusta.
De ce barbati prefera fetele in fuste?
Un raspuns ar fi acela ca fustele evidentiaza femenitate.Persoana care le poarta arata foarte feminin si in caz de urgenta "se pot da jos foarte repede".Un alt motiv este ca fustele le " ascunde ceea ce ar dori sa descopere "
Inca un motiv ar fi acela ca unii barbati adora picioarele,iar daca persoana care poarta fusta are picioare frumoase,ea va avea un mare avantaj.Picioarele sunt unul dintre cele doua lucruri care starnesc interesul barbatilor.Al doilea ar fi decolteul.
Printre numeroasele motive pentru care barbatilor prefera fustele in locul pantalonilor este si acela ca orice barbat isi imagineaza cum ar fi sa i se ridice fusta fetei la un moment dat.
Prin urmare, rochia/fusta este un accesoriu feminin foarte adorat de barbati care starneste pofta "agatatorilor" de meserie.

Miroase a primavara!

2009-04-02T12:55:00.000-07:00

Amintirile ne privesc dintr-un colt,incearca sa nu ne deranjeze.Noi priveam visele ce dansau prin fata noastra.Era doar o alta zi de Joi.Era doar o alta zi cand ma strangeai in brate incercand sa ma sufoci.Era o alta zi in care ma faceai sa rad .Era doar o zi in care gandeam prea mult.
Paharul de Coca Cola imi facea cu ochiul fliltra cu mine,dar mie nu imi pasa.
Mirosea a primavara.Mirosea a pamant ud,a ploaie.Mirosea a tine,a noi.
Mirosea a zambetul tau perfect.Mirosea a planuri pe care ni le facem intr-un pub din centrul vechi al Bucurestiului avand amintirile drept martori si paharele de suc.
Mirosea a clipe perfecte.
Ploaia dansa in continuare pe umbrelele trecatorilor.In dansul ei nebun atragea umbrelele,copacii chiar si pe privitori..Totul era un dans,iar noi eram invitati sa ne alaturam.Totul era un dans al naturii.Era dansul nostru.Erau visele noastre care dansau.Eram noi.

Lipsa personalitatii!

2009-03-30T09:18:00.000-07:00

In ziua de astazi lipsa personalitatii este foarte des intalnita.Tinerii cu un trunchi cerebral,cu o personalitate sunt tot mai rari.
Accentul cade pe Aparenta.Un concept care il inlocuieste pe cel de personalitate in ziua de astazi.Noi suntem niste aparente si ceea ce parem vrem sa si fim.
Unele persoane par atat de perfecte.Oameni cu "caracter",dar la un moment dat firea lui va iesi la iveala,va sparge acea aparenta,lasand sa se vada ceea ce a negat mereu.Personalitatea lui defectuoasa.
Din pacate acest tip de personalitate nu exista in psihologie ci doar in viata reala,dar care este foarte des intalnit.
De cand cu lumea hi5-ului,de cand cu acea piata,acea vanzare de aparente,de iluzii,conceptul de personalitate este intalnit doar in cartile si manualele de psihologie
Personalitate!Ce este acesta?Nici macar in psihologie nu are o definitie precisa deoarece este un concept foarte variat.Cuprinde prea multe:temperament,aptitudini,caracter,creativitate,inteligenta.Este un amalgan de concepte si definitii.
In viata reala,se stie si mai putin.Personalitatea ne defineste pe noi pe latura a ceea ce facem,cine suntem,cum suntem si ce suntem.Personalitatea este partea stabila a noastra,suntem noi.
Adolescentii din ziua de astazi isi " modifica personalitatea" dupa tendinte,dupa moda.Sunt ceea ce sunt doar pentru o zi,o luna,un an.Pana cand apare o alta moda,o alta aparenta.Atunci nu mai au un anumit gen de muzica in sange,nu este in personalitatea lor sa se imbrace intr-un anumit fel ,sa se identifice cu o anumita cultura.Atunci acea perioada a fost doar o prostie,o simpla influenta ,o amagire.
Din pacate,ei nu isi dau seama ca tot ce au facut pana acum este doar o amagire.Au copiat ce era la moda vrand sa iasa prea repede din banal.Au imitat gesturi,imbracaminte,totul.
Ceea ce este cu adevarat grav este faptul ca au imitat gandirea,mentalitatea altora,a unui curent sau a unei tendinte.In timp ce procesul de imitare este in floare,noi trebuie sa luam cele mai importante decizii din viata noastra.Atunci gandirea este foarte importanta,personalitatea noastra cea adevarata nu cumparata de la un magazin de fite din centrul Bucurestiului .
Atunci ne jucam cu clipele cu hainele fara sa realizam ca ne jucam cu viata.Atunci luam decizile cele mai gresite pe care apoi le regretam.
Cumparam personalitate la jumatate de pret dintr-un magazin la moda.Ne cumparam o viata de cateva luni,ani pe care o vom regreta.Cumparam iluzii,vise,sperante si vom primi dezamagiri drept bonus.
Ne facem cumparaturile acum pentru cateva luni.Ne pierdem pe noi incercand sa fim cine nu suntem
Din pacate prin acest proces trecem cu totii,se numeste ADOLESCENTA.La unii este mai durabil la altii mai putin.Unii traiesc intr-o lume virtuala,altii sunt realisti in functie de palmele pe care le-a dat viata.
Lipsa de personalitate mai ales la aceasta varsta a fost este si va fi mereu.
Important este sa nu o pierdem de tot si sa nu cumparam personalitati "all included" foarte la moda acum.Sa ne pastram putinul pe care ne-a ramas.Care ne face om

O perfecta lume perfecta intr-o lume perfect imperfecta.

2009-03-24T03:12:00.000-07:00

Lumea s-a oprit dar nu si pentru ei.Erau singurele persoane pentru care timpul nu se oprise.Pentru ei timpul alerga,dar asta nu mai conta.Erau singuri.Era ca si cum ar fi fost singuri intr-un oras imens plini de statui.Alergau prin ploaie tinandu'se de mana.Sareau prin balti udandu'se ca niste copii mici,tipau,se alergau.Tot parcul era al lor.Nu era nimeni care sa le spuna ce este bine si rau,ce este moral sau imoral,drept sau nedrept,legal sau ilegal.Isi formau propria lor libertate.
Faceau ce vroiau.Se plimbau prin locuri nepermise.Se uitau la filmele care au facut istorie in ceea ce ii priveste pe ei sau pe alti.
Ziua lor decurgea normal.Plina de veselie,zambete si rasete.Plina de lucruri penibile sau de lucruri serioase.Erau singuri iar singuratatea nu ii deranja.
Se trezeau dimineata cu zambetul pe buze iar seara adormeau la fel.Asa au invatat sa adoarma zambind.Asa au invatat sa traiasca.Asa erau fericiti.Totul era perfect pana cand au pus.Play.
Aglomeratia,zgomotul,ploaia,poluarea au revenit.Dar nu si ei.Ei traiau tot in lumea lor perfecta plina de statui si nu de oameni grabiti.

In fiecare secunda, un om greseste.

2009-03-17T12:59:00.000-07:00

A gresi este fundamental!Din greseli invatam,din greseli ne maturizam,din greseli ne formam,de pe urma greselilor ramanem dezamagiti.
In fiecare secunda, un om greseste.In fiecare minut cineva isi da seama de greseala,in fiecare ora o persoana iarta .
Gresim fara sa ne dam seama.A gresi este in noi,este in natura noastra umana.
Cea mai frecventa greaseala este ca incercam sa tinem langa noi diferite persoane.
Oamenii vin si pleaca nu ii poti impiedica sa plece .Nu ii poti opri din aceasta fuga continua.Nu poti obliga pe cineva sa stea langa tine impotriva vointei lui.
Poti sa il iei in brate si sa speri ca acea imbratisare va tine mereu.Poti doar sa profiti de fiecare clipa.
Incercam mereu sa tinem langa noi vechii prieteni,vechile iubiri deoarece noi pretuim niste ani,niste momente,clipe frumoase pe care le-am petrecut impreuna.Dar oare nu este mai bine sa le dam drumul?Nu este mai bine sa le dam drumul atunci cand inca mai avem momentele acelea dragute pe care sa le pretuim?
In incercarea noastra de a tine o persoana langa noi,momentele placute vor fi inlocuite cu cele neplacute.Nu ne va mai ramane nimic de pretuit.Deci,de ce sa pierdem si acest lucru?

The place!

2009-03-13T09:04:00.000-07:00

Usa se deschide....Mirosul familiar ma intampina,tablourile vechi imi aduc zambetul pe buze,fumul gros isi face simtita ca de obicei prezenta.
Am ajuns in locul unde se produc amintiri si se decid vieti.
Pentru multi este doar un local mic,de langa un liceu,plin cu adolescenti zgomotosi.Pentru mine este locul unde a inceput totul.Este locul sucului de morcovi,rasetelor,dorintelor,ambitiilor,vointelor,nehotararilor,decizilor...Este locul chiulurilor...
Pentru mine este locul unde se tine ora de engleza,unde s-au hotarat destine,unde mi-am adus aminte de mine.
Acolo am dus discutii interminabile despre ce vom face,ce facultate,despre noi,despre viata,lume si scoala.
"The place" este locul unde a inceput totul si totodata unde se va si termina.
Nu este doar "the place"este "our place"

Daca s-ar sti...

2009-03-09T13:56:00.000-07:00

Ochii mari si negri priveau fiecare zi printr-un geam dintr-un magazin de haine.Statea in geamul acela zile intregi.Hainele pe care le purta o faceau sa se simta ca o mica printesa prafuita.Pentru ea lucrurile mici insemnau totul.Fiecare minut,secunda,clipa erau importante pentru ca stia cum e sa nu le mai ai.
Rasaritul soarelui,apusul.Fiecare clipa,fiecare moment isi avea farmecul ei.
De la apus pana la rasarit lumea era a ei,atunci era o persoana normala,iubea,radea,canta,se bosumfla,sarea,facea ce simtea si ce vroia.
Ah,cat iubea apusul si cat ura rasaritul.
Ura rasaritul,lumea care o privea in fiecare zi,copii care faceau glume,vechiile iubiri si dezamagiri.Ura totul..
Iubea doar noaptea.Astepta cu nerabdare aparitia lunii,prietena ei cea mai buna.
Noaptea ii stia secretul,ii stia iubirile si dorintele.
Iubea si iarna deoarece noaptea era mai lunga.Iubea fulgii aceia mari de nea care cadeau pe fata ei.Iubea modul in care ei se asezau pe asfaltul rece sau cum se vedeau la lumina becurilor.Iubea ploaia,iubea ca traia.
Ziua ea era doar o simpla privitoare,noaptea participa activ la viata ei ca multi alti aflati in aceasi situatie.
Ah,cat ura oamenii dar totusi ii si iubea.Iubea sentimentul acela de iubire,de prietenie
Fiecare noapte pentru ea era plina de culori.Ziua nu exista.Era inchisa in propriul corp, fara sa se putea misca,reactiona.Era inchisa intr-un magazin de haine.Era doar un mare secret al acestei lumi.Era iubirea de noapte a multora.Era doar un manechin.
Daca s-ar sti...

viata intr-un pahar de suc!

2009-03-06T11:26:00.000-08:00

Teme,meditatii,nopti nedormite,trezit de dimineata,aglomeratia din tramvai,coada din fata magazinului sau automatului de cafea,lipsa somnului,oboseala acumulata,ziua de Vineri sau cea de Sambata,toate fac parte din viata mea .Au devenit o rutina de care nu ma pot desparti.
Cea mai dificila parte este trezitul.Dupa cateva ore de somn sa ma trezesc este un chin pe care corpul meu il suporta in fiecare zi.
Urmeaza partea cu imbracatul,plecatul la scoala,asteptatul tramvaiului,ignoratul persoanelor din jurul meu care la 7 dimineata nu au altceva mai bun de facut decat sa se ia de tine,evitatul copiilor care alearga pe culuarele scolii [nu stiu de unde au atata energie la orele alea]incercatul de a sta treaza,eventual de a fi atenta sau de a fi capabila de un raspuns satisfacator atunci cand un profesor se trezeste sa ma asculte la 7 dimineata.
Apoi urmeaza incercare[uneori nereusita] de a rezista tentatiei sau Ioanei de a merge in Place.De a nu ma gandi la sucul meu de morcovi, la ceaiul ei [dupa care i se va face rau ],la discutiile lungi si interminabile despre noi, despre viata,despre cine suntem si ce vrem sa facem si nu in ultimul rand despre Facultate[principala noastra problema de anul acesta].
O incercare nereusita de a nu depana amintiri si de a nu face altele noi.O incercare nereusita de a nu ma gandi la El.

Cafea!

2009-02-22T09:58:00.001-08:00

Ceasul suna!
Ma ridic din pat caut prin hainele aruncate pe jos,pe sub perna,pe birou.Telefonul nicaieri.Eram prea adormita ca sa realizez unde se aude.Incep sa caut pe birou printre toate cartile si foile adunate.In cele din urma il gasesc.
Era noua mea strategie de a ma trezi.
Imi indrept pasii incet spre baie,apa rece ma trezea.
Ma intorc in camera,lumina ma deranja.Incet ma imbrac,imi iau ghiozdanul si ma indrept spre statia tramvaiului.
Frigul imi intra in oase,ploaia imi mangaie pielea.Era o zi urata de iarna.
Tramvaiul se misca lenes.Deschide usile si intru grabita inauntru.
Inainta timid.
Cobor grabita incercand sa prind celalat tramvai.Ma urc in el si gasesc un scaun liber.Priveam lumea din jurul meu si realizam ca suntem tot timpul intr-o mare fuga.Trecem prin viata asa cum alergam dupa un tramvai.Alergam sa prindem momentele dragute din viata noastra si ramanem dezamagiti si cu speranta ca altele vor veni repede.
Ajung la statia mea.Cobor si ma indrept grabita spre meditatii.A inceput sa ploua mai rau.Era o alta zi plina de umbrele.O alta zi trista.
Urc scarile acelea care ma indreptau la minim 6 ore de tortura.Sun la sonerie si imi raspunde meditatoarea cu vesnicul ei zambet si buna dispozitie.Toata casa mirosea a cafea si atunci realizasem ca nu imi bausem cafeaua de dimineata.Vine si El si incepem celebrele ore.Incercam din greu sa nu ma uit la cafeaua din fata mea.Incercam din greu sa imi tin ochii deschisi.Sa nu simt mirosul acela de cafea proaspata.
Faceam eforturi sa nu adorm."Aptitudiniile sunt sisteme sau subsisteme...."Cafeaua imi zambea.Imi facea cu ochii fliltra cu mine.Nu ma puteam concentra.
Dupa 5 ore s-a terminat tortura mea.Corpul cerea odihna.Eram un mic robotel.Faceam totul mecanic.Drumul acela de o ora pana acasa era deja rutina.Oameni grabiti.Certurile din tramvai.Ploaia care cadea neincetat.Multe umbrele.Si o alta zi din viata mea.

Diferiti dar totusi semanam.Partea a 2 a.

2009-02-17T10:12:00.000-08:00

Nu pot spune ca in lista mea s-a rasturnat caruta cu prosti dar in ultima vreme nici de oameni foarte informati nu am avut parte.Credeati ca doar femeile stau prost la partea de informatica,tehnologie?Am sa va demonstrez ca nu este asa.Aceasta persoana nu este singura,este una dintre. Si baietii stau prost la acest capitol.Nu toti, cum nici toate femeile nu stau toate prost la capitolul tehnologie.

Demonstratie:[Cred ca si o blonda stia mai multe]

A: unde dau sa-mi schimb parola ?
G: ce parola?
A: la yahoo
G: intra pe cont adica pe yahoo.com si da la account info
A: aha
A: ms
A: nu gasesc unde ?
A: can you help me ?
G: este in partea dreapta
A: cum intru pe yahoo.com ?
G: pui id si parola de la mess,logic
A: asa
A: gata
A: next ?
A: scrie hi X
A: imi stie numele
A: fratee
A: wtf?
G: cauta si tu in dreapta la account
G :in dreapta sus sper ca ai cautat.
A :mi sa stricat si mouseul plm
G: nu stii sa te descurci fara mouse?Si unii mai zic de fete ca sunt bata la partea de informatica.
A: mai mult de alt tab si alt f 4 nu prea
G: deci te duci la hi X
G :si o sa vezi ca o sa scrie mai multe,tu te duci la account info
A: staia sa ca ma m incat ca tiganu la mal
G :pui parola veche nu alta
G: ca iti cere pentru confirmare si de acolo iti schimbi parola,vrei sa iti zic si unde sa intri ?
G: pentru orice eventualitate te duci la change password
A: stai asa
G : stau
A: e char mni-a murit mouseu
A: gata
A:hai ca incerc cu tasta
G: ok
A: am intrat pe yahoo.com next
G: deci, te duci sus
G: langa sign out
G: este hi,numele sau id ul depinde de tine
G: dai pe sageata aia si o sa vezi acolo profile
G: stai asa
G: contact etc
G: si tu te duci la account?
A: stai ca nu pot sa ma duc nicaieri fara mouse
A: sa incerc cu asta a lui sorumea
G: nu ai auzit de tastatura?
A: asa
A: alta viata
A: acolo unde scrie hi X?
G: da acolo
A:: am intrat in cont
A:: am vaz ms mult de tot }
A:: cu placere,ar trebui sa primesc premiu Nobel pentru asta.
A:: gata
A:: merge
G:sunt buna,informatician scrie pe fruntea mea.
A: sa stii
G: glumeam

Diferiti dar totusi semanan! partea 1

2009-02-16T18:48:00.001-08:00

Se spune ca femeile stau prost cand vine vorba de partea tehnologica,de tot ce are legatura cu telefoanele,calculatoarele,aparaturile,masinile.Da este adevarat ca stam mai prost la acest capitol,dar nu doar noi.Si barbatii pot sta la fel de prost,sau poate mai prost.Dar asta o sa dezbat in alta postare.
Femeile au fost,sunt obisnuite ca atunci cand au o problema de acest gen sa dea doar un telefon si totul este ca si rezolvat.De ce?Pentru ca asa ne-ati obisnuit.In plus ne mai gandim si la faptul ca noi vom sta 4 ore si ne vom chinui in timp ce alti pot sta 4 minute.Asa ca lucruri precum instalarea unui windows,Power Point-ul,Word,Excel,schimbarea vitezelor,ce se afla sub o capota sau alte lucrui de baza au ramas departe de noi.Stim sa scriem un document dar putine stiu mai mult.Stim lucrurile de baza sau mai putin.In orice caz avem un telefon pe care stim sa il folosim si un prieten la nevoie.
Exemplu :
B : fata
G: da
B : ai idee cumse pune un filmulet pe youtube?
G : vrei sa pui filmulet pe youtube?
B: da
G: din cate stiu trebuie sa ai cont
B : pai am
G : intra pe contul tau
G: si vezi pe acolo ca trebuie sa scrie upload
G: sau browse,nu stiu exact ce scrie,eu si youtube-ul.Nu imi merge de ani.
B : aha
B : am dat upload
B : si imi cere adresa de mail si parola
B: nu am mai continuat
G : si pune adresa de mail si parola
B: aha
B : ok
B : ms
G : cu placere
B : cik nu e valabila parola
B: am bagat.o pe aia
B : de l;a adresa de mail
G: incearca cu cea de pe cont,logic
B: nu o mai stiu
G: cauta mailul trimis de youtube
G : cu parola
B: da nu pot sa.mi fac altul
G : cine te opreste?
B: adik?
G : adica poti sa iti faci alt cont
B: aaaa
B : acum incerc
G : ok
B: gata
G : a mers?
B : si am dat si upload
B : si cik mi.au tr confirmnare pe mail
B : da ink nu l.am pr
G: o sa primesti
B : ms mult

Al doilea exemplu este propria mea verisoara.

Stateam linistita in bucatarie asteptand sa se faca cafeaua.Ea tipa pe hol la o colega.Franturi din discutie ajungeau pana in bucatarie.Aveau de facut un proiect in power point.Nici una nu stia cum sa lucreze in el.Inchide telefonul nervoasa vine la mine si se uita cu niste ochi mari si rugatori :
S: Ce trebuie sa fac sa imi faci proiect in power point?
G: Exista Movie Maker,daca nu stii power point.
[Movie Maker poate fi folosit in situatiile de criza atunci cand nu ai power point.Mie mi se pare mai usor si poti sa faci niste prezentari mult mai bune calitativ.]
Intre timp cafeaua se facuse. Dar ma apucase foamea,asa ca m-am apucat de gatit.
Peste 15 minute vad ca vine la mine.
-Nu l-am gasit.Nu il am.Nu stiu.Plus ca trebuie in Power Point.
Ma uit la ea si am vazut disperarea de pe fata ei.Avea de facut o prezentare pentru a doua zi.De asta depindea viata ei.Intrarea in bac sau nu.Reflectam intre a o ajuta sau a o lasa pe ea sa faca.Sa invete.Sa se chinuie.Sa se joace cu acel program.Asa invata.Daca ii faceam acum prezentarea nu o ajutam cu nimic.Decat acum.
In cele din urma am optat pentru prima varianta.Nu imi pot pemite sa pierd o noapte aiurea.Mi-am luat cafeaua si m-am pus in fata calculatorului cu gandul de a termina mai repede,nu de alta dar ma astepta Studiul de Caz la romana si o noapte nedormita.

Barbatii dau vina pe femei,femeile pe barbati.

2009-02-15T01:24:00.001-08:00

Suntem inconjurati de oameni care critica mereu.Barbatii dau vina pe femei,femeile pe barbati.
Femeile:
Ii considera pe barbati porci,boi si alte animale.De ce?Pentru simplu fapt ca au intalnit cateva specii.Dar v-ati gandit ca poate aveti si voi partea voastra din vina?Poate acele animale cum le spuneti voi nu erau chiar asa daca voi nu va comportati in halul acela.
Sa luam cateva cazuri:
1.Sunt multe femei care devin obsedate de o persoana.Isi pierd si ultima urma de respect pe care o au.Baietii uneori vor o tipa mai blonda pe langa ei,dar nu mereu.Va lasati calcate in picioare.Va mai intrebati de ce v-a parasit,inselat,comportat asa?Poate pentru simplu fapt ca sunteti plictisitoare atunci cand il aprobati mereu,cand faceti tot ce zice cand va lasati manipulate.Sunteti doar un catelus cu care se joaca si de care se v-a plictisi.Pentru moment este bine sa fii pupat in fund,sa poata manipula ,sa se poata joca cu acea tipa,dar dupa saracii se plictisesc si ei.
2.Sunt unele femei care au ceva in cap si care arata prea mult asta.Barbatii nu vor mereu o tipa care sa gandeasca.Aici difera de la persoana la persoana.In orice caz nici un barbat nu vrea o prietena care il contrazice mereu,incapatanata,care sa vrea sa aibe mereu dreptate chiar daca nu are.O relatie este un schimb.Azi lasi tu maine el.Sunt putine persoane cu rabdare,iar barbatii si mai putini.
3.A treia categorie de femei este una speciala.Sunt acele femei "aventuriere"care nu sunt proaste dar nici destepte.Care se joaca mereu.Totul pentru ele este o simpla distractie.Care calca in picioare sentimente.

Pe langa aceste categorii mai sunt si femei normale.Nu toate femeile se incadreaza in aceasta clasificare.Unele chiar au ceva in cap,au un anumit respect de sine .Aceste femei au cate putin din cele 3 cazuri.Unele au mai mult din cazul 2 ,1,sau 3.
Ceea ce incercam eu sa zic.Este faptul ca nu toti barbatii sunt la fel cum nici toate femeile.Fiecare este diferit.Se manifesta crede si gandeste diferit.De ce sa generalizam?Si noi avem propia noastra vina in felul cum se comporta persoana de langa noi.Cum?Foarte simplu.Ne lasam influentati de aparenta,de prima impresie.Nu incercam sa vedem cum este de fapt persoana langa noi .Daca chiar merita sau nu.Uneori comportamentul nostru ii fac pe alti sa se comporte asa cu noi.
In ziua de astazi personalitatea cuiva nu prea conteaza atat de mult.De cele mai multe ori nu o vedem,nu suntem lasati sa o descoperim sau nu vrem.Uneori si noi suntem vinovati indirect.
Nu doar femeile sunt vinovate sunt si barbatii.Nu doar barbatii sunt vinovati sunt si femeile.Aceste clasificari sunt reverzibile.
Asa ca,ce ar fi sa nu mai dam vina pe barbati sau femei?Suntem diferiti,de la o persoana la alta.Nu semanam intre noi.Daca am fost inselati/e asta nu inseamna ca toti vor face asta.Daca cineva si-a batut joc de noi asta nu inseamna ca toti/toate vor face asta.

"Fiecare gand ar trebui sa aminteasca de stingerea unui suras."

2009-02-02T02:26:00.000-08:00

Fiecare lacrima ar trebui sa iti aminteasca de persoana la care tii.
Fiecare clipa ar trebui sa iti aduca un zambet dulce pe chipul tau dar pe fata ta se citeste doar triste.
De ce?
Oare pentru ca tu vezi mai mult decat prezentul?
Fiecare clipa petrecuta in prezent tu ti-o inchipui cum va fi la trecut.Traiesti prezentul prin prisma trecutului,iar pentru tine nu exista viitor.
Traiesti in trecut si in fiecare zi te cufunzi mai mult.
O ceata iti invaluie creierul .Ah,nu sunt decat niste amintiri.
Simti ca incepi din nou sa traiasti,dar din pacate pentru tine nu in prezent ci in trecut.

Oameni de unica folosinta.

2009-01-16T12:04:00.000-08:00

Mergi.Alergi.Gandesti.
Vrei sa simti.Dar oare te-ai gandit ce vrei sa simti?
Vrei sa simti ca existi?
Ce intrebare tampita pentru unii.Iar raspunsul la fel ar fi fost.
Vrei sa simti copilul din tine?
O sa risc sa fiu considerata cruda,dar acela nu mai exista.
E doar un omulet pe o foaie de hartie.
E doar o poza .Atat a mai ramas din copilul din tine.
Atat a mai ramas din tine.
Te-ai transformat intr-un om de unica folosinta.
Recunoaste.

Crunta realitate!

2009-01-11T12:01:00.000-08:00

O raza de lumina intra timida in camera facand sa se vada fumul lenes din tigara adormita in scrumiera.
Fata statea in pat,se gandea,privea....
La un moment dat, incepe sa isi tortureze corpul fortandu'l sa se ridice dar nu reusi...dupa cateva minute de tortura iesi invingatoare.
Se duce la sifonier si incepe sa se imbrace mecanic,apoi se indreapta spre oglinda.Isi vede toate problemele,gandurile,sentimentele,trairile,dezamagirile.
Lua sticluta de fond de ten si incepe sa le acopere.Masca era pusa,isi contura putin ochii apoi iese din casa.
Mii de oameni merg,alearga,cad,se imbrancesc...Nepasatoare la crunta realitate isi aprinde o tigara.Fumul ii sufoca plamanii.Nimic nou.Adora senzatia asta.O iubea..
Iubea fiecare tigara ,fiecare fum.Era singurul lucru care nu a dezamagit-o niciodata,care a fost mereu langa ea.A fost acolo mereu sa-i sufoce plamanii!

[Pentru Ioana]

Traiesc prin vise!

2009-01-10T12:01:00.001-08:00

Stada pustie imi da un sentiment de liniste.Ceata imi intra in oase dar totusi eu continui sa merg.Lumina deabia se mai vede,ratacesc in nestire prin linistea noptii.Ceata si frigul au pus stapanire pe orasul nelinistit.Machiajul acum cateva ore perfect,arata ingrozitor.Parul ars cu placa a inceput sa se revolte incretindu-se.
Parcul imi tine companie.Banca tremura de frig ma ased pe ea si privesc cum ceata ia in brate copacii,felinarele,pe mine.
O frunza ratacita cade din copac,trezindu-ma la realitate.
Ma ridic .La lumina difuza ma uit in oglinda.Vreau sa vad chipul acela,vreau sa vad copilul din mine,vreau sa ma vad pe mine.Vreau vad lumea asa cum este,vreau sa nu mai existe sfori,marionete.Vreau sa fiu ceea ce sunt nu ceea ce par a fi.
O straina imi apare in oglinda.Eu sunt?Eu sunt persoana din oglinda?Unde este chipul acela frumos,cu un zambet mereu pe fata.Ce sunt cu ochii acestia mari si tristi,ce sunt cu problemele care valseaza in fata mea?
Cine sunt eu?
Sunt o actrita de mana a doua,o marioneta care incearca sa scape de sforile care o conduc.Zambesc,rad,merg dar toate acestea le fac involuntar.Cineva trage sforile iar eu ma supun.Nu pot scapa,desi incerc nu le pot controla ele ma controleaza pe mine...
Visez viata mea cum o vreau eu,traiesc viata mea cum o vreau alti ,dar pana la urma chiar si in cel mai intunecat loc exista o lumina care imi va calauzi calea.Oricat de mica ar fi ,ea exista iar speranta nu va muri chiar daca nu o voi gasi.
Sunt actrita principala in propria mea drama,imi joc propriul rol dar nu mi dau seama.Traiesc propria mea drama,dar o traiesc prin pielea personajului.Am un scenariu scris pe care trebuie sa il respect.Nnu ma pot abate de la reguli totul trebuie sa fie pur si simplu perfect..
Dar daca nimic nu e perfect ce pot face?Trebuie sa ajung cat mai aproape de perfectiune si sa ma las purtata de sfori?Sa mi dicteze cineva cum sa mi petrec propria viata iar viata pe care vreau sa o traiesc sa o visez doar?
Sunt o epava in aceasta lume cruda
Sunt o victima a proprilor mele vointe.
Sunt ceea ce sunt sau poate mai putin.Sunt ceea ce par dar nu sunt Eu.

Uneori e bine sa nu gandesti!

2009-01-08T10:54:00.000-08:00

Uneori e bine sa nu gandesti,sa nu vezi ,sa nu auzi,sa nu speri.
E bine sa traiesti in nestire,deoarece uneori adevarul doare.
E bine sa nu stii ca inca o zi din viata ta s-a dus,e bine sa nu auzi pe cineva drag spunand asta stiind ca pentru el zilele sunt numarate.E bine sa crezi ca viata e frumoasa si ca intr-o zi va rasari si soarele pe strada ta.E bine sa nu stii ca uneori dupa ce scapi de o problema urmeaza alta si ca viata e ca un montaignerus .
Multe lucruri arata bine pe hartie,stau bine la partea teoretica dar enorm de putine si la partea practica.
E atat de bine sa nu vezi unele lucruri.Sa nu vezi ochii aceia mari albastri umplandu-se de lacrimi de fiecare data cand pleci ca si cum ar stii ca e ultima data cand te vede.
E atat de bine sa nu auzi cand cineva iti spune sa nu ma uiti,sa ma mai suni sau niste banale cuvinte care uneori dor atat de mult"Mi-e dor de tine!".
E atat de greu sa supravietuiesti acestei lumii,cand auzi,vezi,gandesti,speri si din pacate simti.
E atat de usor sa ranesti,sa dezamagesti pe cineva dar e atat de greu sa ajungi sa aibe cineva incredere in tine.
Ajungi la un lucru atat de greu si cu atat de mult efort,timp si sentimente si il poti pierde in mai putin de o secunda.
E greu sa realizezi ca pana si viata ta ti-o poti pierde intr-o secunda.Tot ce ai dobandit pana acum,tot ce ai pierdut uneori nu conteaza.
Uneori e bine sa nu te gandesti ca in fiecare zi esti manipulat,uneori e bine sa traiesti in lumea ta dar sa nu iesi de tot din societate.Uneori e bine ....
Uneori nu e bine nimic.Nimic.Nimic.
Deschide ochii,trezita ca dintr-un cosmar,cauta adormita pachetul de tigari,cuvintele inca se alergau prin fata ei,isi supune corpul la o tortura fortandu'l sa se ridice,iese afara si se aseza mecanic pe scaun....aprinde tigara si inspira
Drogul ii ajunge in vene ....
Inca un fum si simte cum sangele ii pulseaza prin vene....Inca un fum iar corpul incepe sa functioneze. iar gesturile nu vor mai fi mecanice...inca un fum si cateva secunde din viata ei,inca o ironie a sorti,inca un gand,inca o lacrima,inca o speranta.
O speranta!
Stii ce e aia?
Stii ca aceasta speranta se va transforma din nou in dezamagire?
Stii?
Posibil...
Dar se numeste gandire pozitiva!
Mai corect spus se numeste supravituire.
Fara ea ar fi doar un mort viu,fara ea nu s-ar deosebi cu nimic de un mort.Fara ea este ca si morta.Dar cu ea cat de vie este?

O secunda!

2009-01-04T10:30:00.000-08:00

O secunda si toata viata se poate prabusi in fata ochilor fara sa poti sa reactionezi fara sa poti macar sa clipesti.Ca un cosmar ce nu tine mai mult de un minut.Ca un film de groaza de pe care nu iti poti dezlipi ochii.

O secunda,nu mai mult si dezamagirea isi face simtita prezenta.

O secunda si totul a inceput sa se invarta in jurul ei.

Auzi usa cum se inchide in urma ei.Mergea,alerga se impiedica,se ridica si alerga din nou.

Strada pustie ii alina sufletul..

Era frig.
Sufletul ei era gol.Toate emotiile,trairile,sentimentele au fost victimile celui mai mare cutremur intalnit vreodata.