Neplacut dar adevarat!

Era atat de frustrata,de nervoasa si de satula incat nu putea face nici macar singurul lucru care o calma.Tot ce ii mai ramasese era sa isi puna castile si sa dea volumul cat mai tare.
In ultima vreme isi schimbase foarte repede starile,de la bucurie la tristete ,ca apoi sa treaca la furie si frustrare...
Astazi era o zi mai speciala in care toate starile se uneau furie,fustrare ,tristete,melancolie .Adevarul era atat de evident si totusi se prefera mintitul.Uneori ura faptul ca putea vedea subantelesurile si minciunile ieftine,dar mai ales ura faptul ca putea citi lumbajul nonverbal pe care persoanele de langa ea il aratau fara ca ele macar sa realizeze.
De ce nu putem spune in fata ceea ce simtim si preferam sa mintim?Preferam sa inventam o mie de scuze in loc sa spunem adevarul!Cred ca acum mai mult ca niciodata isi dadea seama ca ipocrizia era la ea acasa in acest oras lipsit de scrupule,in aceasta mica jungla.
Demult cineva facuse aceasta comparatie iar ea a inceput sa rada,acum a realizat ca aceasta comparatie era putin neadevarata.Acest oras ar trebui comparat mai mult cu smarcurile unde fiecare se lupta pentru a supravietui.In aceste locuri nu exista prietenie,empatie,loialitate iar persoanele care chiar cred in aceste lucruri sunt primele care vor fi vanate,pentru ca in acest oras mai mult ca in altele calitatile iti pot fi cele mai temute defecte.