You never know what you have until you lose it,and once you lose it, you can never get it back!

Vantul incerca sa o dezbrace nu doar de haine ci si de suflet,incarca cu putere de cateva minute dar din nefericire nu a reusit.Vroia sa ii fure acel "Nu stiu" din suflet si acea teama pe care o purta de ceva teme.Se temea de ce?Se temea de ziua de maine,de luna viitoare si de anul urmator.Se temea de soare,de ploaie,de oameni si de ea.Se temea de tot ce o inconjura.

Dar oare de ce?

Teama devenise prietenul ei cel mai bun.Uitase cum aratau fetele persoanelor care inainte o ascultau iar persoana care vroia sa o asculte nu trebuia sa stie.Prin urmare, a trebuit sa poarte cu ea aceasta teama si acest regret.
Regret?Dar ce regreta?Nu ea spunea ca nu regreta nimic?Ea era cea care spunea ca toate decizile pe care le-a luat si toate greselile facute au invatat'o ceva si de aceea nu le regreta.Atunci?Ce regreta?

Regreta ca viata era atat de colorata pentru unii iar la ea predomina griul.Isi regreta visele si sperantele pentru o lume perfecta.Perfectiunea nu exista iar ea o stia mai bine ca oricine.Atunci de ce vroia lumea perfecta din moment ce stia ca nu exista?

Raspunsul este unul extrem de simplu.Vroia o lume perfecta pentru ea si imperfecta pentru ceilalti.Perfectiunea la ea ,insemna imperfectiune la ceilalti.Visele ei erau cele mai comune dar comunul la ea era un vis.
Totusi,acum avea ce si-a dorit,asta lasa ea sa se vada. Adevarul este ca avea o parte din lumea ei perfecta iar cealalta parte era alcatuita dintr-un mare gol si un "Nu stiu".Dar asta stia doar ea.