Ar trebui...

Privelistea era incantatoare,unii ar spune ca iti taia rasuflarea.Culorile se imbinau atat de bine incat totul arata perfect.

Stand si privind nuantele pe care posibil sa le fi vazut pentru prima data in viata realizezi cat de repede trece timpul si cate lucruri pierzi.Ne pierdem timpul peste tot,facand lucruri inutile si nu realizam ce am pierdut decat atunci cand este prea tarziu.Pierdem timpul la cozile magazinelor,in mijloace de transport in comun,pe messenger avand prieteni virtuali si uitand lucrurile importante din viata.

Viata ar trebui sa fie plina de rasete,de imbratisari,de lacrimi si de bucurii.
Ar trebui sa fie un amalgan de emotii si placeri.
Atunci cand privim inapoi ar trebui sa nu regretam nimic iar amintirile sa trebuiasca sa dea o lupta crancena pentru a obtine prioritate.Cand trecem pe langa un magazin ar trebui sa ii stim istoria,sa observam detaliile.
Ar trebui sa nu mai trecem prin viata ca un rapid fara gara,ci sa trecem ca un personal si sa oprim in fiecare halta a vietii.In felul acesta putem privi inapoi si spune ca nu regretam nimic si ca am simtit,vazut,trait tot ce putea fi vazut,simtit,trait.

Ar trebui...