Starile contradictorii pusesera stapanire pe ea din nou.Din nefericire pentru ea ele o urmareau in fiecare zi.Era ceva de care vroia sa scape si nu putea.
Nu stia ce sa faca sa rada sau sa planga.De ce de fiecare data cand se simtea mai bine,viata trebuia sa ii dea o palma.De fiecare data cand se ridica in picioare ,viata trebuia sa o puna in genunchi.De respectat o respecta.Stia ca ea detine puterea suprema.Stia ca este sub puterea ei si ca intr-o clipa totul se poate destraman.Stia mai multe decat stiau multi si totusi?Viata se incapatanase cu ea.
Mereu trebuia sa ii arate cat de cruda poate fi.Dar de ce se incapatanase?De ce isi juca jocurile atat de dureroase cu ea?Ironia vietii deja ii era prietena,se obisnuise sa fie prezenta langa ea in fiecare zi.Daca e sa o luam asa,era mai apropiata decat multe persoane.
Statea!
Pana la urma alesese sa rada.Nu era decat o alta ironie a vietii,o alta incercare de a-i arata de ce este in stare,de parca nu ar sti.
16:16
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
well change your life? if you can`t, who could then?
sometimes i just want a new life...
Sa razi pentru ca,pur si simplu,iti vine sa razi...nu inseamna nimic.
Sa razi atunci cand ai putea plange este un lucru extraordinar.Superba postare,ca intotdeauna.
pfff...just...nu disimula...prea mult..:) it's bad for you. o sa treaca, toate trec
pai e greu sa iti schimb viata? cine altcineva poate decat tu? iti poti schimba viata printr-o bataie de degete
Trimiteţi un comentariu