Memories made in the coldest winter.

Oficial s-a terminat!
Se terminase caseta iar ea stia acest lucru.Stia ca va incepe alta si nu va stii ce o asteapta.Totodata stia ca era un nou inceput.Poate acest inceput era mai bun sau din contra.Oricum nu contau pentru ea aceste detalii.Simplu fapt ca banda s-a schimbat o facea sa fie extrem de fericita.Stia ca ce a fost nu va mai fi,stia ca viata nu mai decurge pe aceasi banda,stia ca destinul i s-a schimbat intr-un mod neprevazut,stia ca i s-a dat a doua sansa si avea de gand sa profite de ea.
Se hotarase sa nu mai fie aceasi adolescenta introvertita,ironica si “fara sentimente “cum ar spune multi.Se hotarase sa se schimbe, la fel ca viata.
Nu mai vroia sa fie doar o simpla privitoare,see saturase sa caute uneori ultimele urme de empatie ramase de pe vremea cand era copil si se juca cu sora ei.Uitase de mult cum e sa fii normal,cum e sa ai o viata normala.Uitase de mult cum este sa porti o conversatie normala.La ea nu exista normal.
Isi amintea ca nu a fost mereu asa.Nu a avut mereu o fata de ghips de pe care nu puteai sa vezi nici o reactie.Cand era mica obisnuia sa rada mult,obisnuia sa petreaca ore intregi singura in spatele casei jucandu-se “de-a mama si de-a tata”,obisnuia sa aibe prietenii si sa lege conversatii.Acum?Acum,tot ce facea era sa indeparteze lumea.Ceea ce este si mai ciudat este ca ea chiar vroia asta.Vroia sa se izoleze de toti,vroia sa fie doar ea.
Acum,totul se va schimba.
Se hotari sa iasa din casa.Era o zi friguroasa de iarna.Zapada se juca cu putinii trecatori care s-au riscat sa iasa din casa.Era iarna in sfarsit in orasul acesta prafuit.Fulgii de nea au inceput sa se joace si cu ea,aducandu-I aminte de copilarie.Cat de mult de schimbase.Acum ura iarna,atunci o iubea.Iubea fiecare fulg de nea.Cand apareau primii fulgi de nea se aseza cu orele in fata geamului si privea cum isi croieste fiecare propriul destin.Ii vedea jucandu-se in aer si formand un covor alb.Cat vroia sa iasa afara sa inceapa sa se joace dar stia ca frigul o va impiedica pe mama sa o lase afara.Isi adusese aminte de ochii mari si rugatori pe care ii facea de fiecare data cand vroia ceva.Stia ca fata de ghips a mamei era doar o aparenta si de fapt o va lasa.Si ca de fiecare data,nu se insela.
Prin toata curtea se auzea rasetul ei,demult obisnuia sa rada mult si zgomotos.
Acum,totul se schimbase.Ura fiecare fulg de nea care cadea.Ura totul!Nu suporta sa zambeasca,sa viseze sau sa iubeasca.Se ferea de ele si facea orice sa sa impiedice acest lucru.Cred ca cel mai rau se temea de suferinta si din aceasta cauza a alungat ultima farama de copilarie si a devenit adultul pe care mereu l-a urat,dar nu doar atat.
S-a oprit in fata unui magazin si s-a uitat in oglinda.Avea aceasi fata de ghips ca si mama ei.Ah,si cat mai ura asta!Ura fata aceea mereu serioasa si calma.Ura sa o vada atat de linistita cand stia ca s-a prins caseta in acel casetofon mult prea vechi.Totusi,ura aceasta impotriva acestei fete de ghips nu a impiedicat-o sa o si foloseasca.Ceva genetic?Raspunsul ar fi nu.Fata de ghips ascundea toate temerile ei.Se temea sa nu sufere,se temea sa nu fie ranita ,se temea de oameni.Aceasta teama a facut-o sa se izoleze cat mai mult.
Un raset ii atrasese atentia.Ridica privirea si il vede pe El.Privirile se intalnira si ca de obicei contactul nu a durat mai mult de 2 minute si ea isi indrepta privirea spre masina care tocmai sosise in statie.Chiar daca era departe de statie si erau semne clare ca nu ar avea de gand sa se urce el o intreba:
-Ma scuzi,urci?
In mod normal,i-ar fi aruncat un raspuns ironic.Pe moment se hotarase sa profite de cea de-a doua sansa care I s-a dat.Se urcase in masina si observa ca El se pusese pe scaunul de langa ea.O avalansa de ganduri negative au inceput sa ii invadeze mintea.In ea se dadea un razboi puternic.Il vedea pe el vorbind dar nu putea auzi ce spune.Sa profite de sansele pe care viata I le da,de schimbarile pe care I le ofera sau sa dea cu piciorul si la sansa asta.
Aceasta noua caseta scotea la lumina o parte mult uitata si anume copilul din ea.In interiorul ei conflictul incepuse sa fie si mai puternic.Sa comunice cu el sau sa ii taie orice chef de a mai comunica cu ea?Daca ii raspunde posibil sa aibe asteptari si cel mai posibil este sa nu ii fie indeplinite si sa sufere iar ea mereu a fugit de suferinta.
Observa ca El isi pierduse orice interes pentru ea.Posibil sa o fi considerat ciudata.De fapt cine nu ar fi zis asta din moment ce statea si se uita la el si nu zicea nimic.
Dupa un conflict de cateva minute,copilul din ea castiga.Se hotari sa riste,se hotari sa comunice,se hotari sa simta si din fericire pentru ea nu regreta.