Aspiratii!

Zapada se topeste incet incet.Nimic nu mai seamana cu Craciunul din poveste,cu Craciunul pe care si'l amintea ea.Strazile nu mai erau pline de zapada,nu se mai auzeau tipete si rasete de copii,aerul nu mai mirosea a cozonacii si frigul nu te mai imbratisa cu putere.Totul in jurul ei se topea.In locul fulgilor mari de nea care se jucau prin aerul inghetat,era o ploaie de vara.In locul zapezii mari erau balti si mult noroi,in loc de albul acela pur griul a preluat puterea.Nu mai era Craciunul acela din poveste pe care il astepta mereu,nu mai erau brazii mari impodobiti,nu mai era mirosul de brad deabia adus din zapada acum,brazii artificiali predominau.
Totul se schimba si se moderniza de la an la an,din pacate nu in bine.Vremea spera sa ajunga ca in Los Angeles,oamenii tindeau mai sus.Totul aspira la ceva,pana si saracii copaci aspirau sa fie niste palmieri verzi.
Totusi in aceasta schimbare majora,ea era fericita.Nici ea nu facea exceptie,aspira si ea la ceva.Dar oare la ce?

Let's Play!

Fulgii mari de zapada cadeau din cerul gri.In cateva minute ei au pus stapanire pe oras si l-au purificat.Gerul isi facea simtita prezenta intrand in oasele oamenilor.Minutele se jucau cu fulgii de nea iar nimanui nu ii pasa.
Momentan ea era singura persoana care avusese curajul sa iasa afara.Fulgii incepusera sa se joace si cu ea,nasul i se facuse rosu de frig iar mainile erau inghetate.
Ar fi vrut sa aibe o cana de vin fiert in mana si sa simta mirosul de cozonac.Ar fi vrut sa fie la sute de kilometri departare si totusi nu vroia.In inima ei se dadeau lupte continue.Nici ea nu mai stia ce vrea de fapt.
Ridica timid capul si il observa pe el.Se lupta cu gerul,vantul si cu fulgii de nea care se jucau prin aer.Frigul pusese stapanire pe amandoi.Arata atat de dragut si infrigurat.Natura incepuse sa puna stapanire pe oras si incet incet si pe ei transformandu-i in oameni de zapada dar pentru ei nu conta.
Incet se indreptasera spre un loc calduros.Stateau lipiti unul de celalalt si depanau amintiri.Aburul din ceaiul cald valsa prin camera iar muzica din calculatorul vechi se auzea in reluare.Dar nimic din toate acestea nu mai conta.Nu conta ca peste putin timp erau nevoiti sa iasa din nou afara si sa se lupte cu natura,erau chiar bucurosi.Erau bucurosi ca vor putea sa se alature la jocul naturii,ca se vor juca cu fulgii de zapada si invers,ca vor incepe sa se transforme in oameni de zapada si sa nu isi mai simta membrele.
Tot ce contra era faptul ca erau impreuna,iar restul era neimportant

Here on my own again

-Viata mea?Viata mea este un relief deluros.De fiecare data cand ajung in varful muntelui telecabina ma duce pana in cea mai intunecata depresiune.
-Atunci de ce mai lupti ca sa ajungi in varf?
-De ce?Pentru ca atunci cand ajung in varf este o senzatie inexplicabila.Pentru ea merita sa lupti,chiar daca dureaza putin sau mai mult.Chiar daca tu te-ai chinuit ani sa ajungi acolo si intr-o zi esti in depresiune.Faptul ca ai ajuns acolo si bucuriile pe care le ai te fac sa lupti.
-Un pret mare pentru un lucru mic!
-Corect.Dar lucrul acela mic este mai valoros decat toate lucrurile mari.Pretul arata calitatea in aceasta situatie.
Cand esti in varf toata lumea este a ta.Senzatia simtita este inexplicabila si extraordinara.In ceea ce ma priveste mereu m-am luptat cu morile de vant si mereu am reusit sa ajung in varf.Mi-am schimbat viata si am riscat sa alunec si sa ajung din nou in depresiune dar pana acum nu regret nimic.Daca nu risti anumite lucruri nu vei obtine nimic.Mereu vei stagna.In viata ca sa urci sau sa cobori trebuie sa risti sa cazi.Uneori vei cadea,alteori te vei ridica.