-Viata mea?Viata mea este un relief deluros.De fiecare data cand ajung in varful muntelui telecabina ma duce pana in cea mai intunecata depresiune.
-Atunci de ce mai lupti ca sa ajungi in varf?
-De ce?Pentru ca atunci cand ajung in varf este o senzatie inexplicabila.Pentru ea merita sa lupti,chiar daca dureaza putin sau mai mult.Chiar daca tu te-ai chinuit ani sa ajungi acolo si intr-o zi esti in depresiune.Faptul ca ai ajuns acolo si bucuriile pe care le ai te fac sa lupti.
-Un pret mare pentru un lucru mic!
-Corect.Dar lucrul acela mic este mai valoros decat toate lucrurile mari.Pretul arata calitatea in aceasta situatie.
Cand esti in varf toata lumea este a ta.Senzatia simtita este inexplicabila si extraordinara.In ceea ce ma priveste mereu m-am luptat cu morile de vant si mereu am reusit sa ajung in varf.Mi-am schimbat viata si am riscat sa alunec si sa ajung din nou in depresiune dar pana acum nu regret nimic.Daca nu risti anumite lucruri nu vei obtine nimic.Mereu vei stagna.In viata ca sa urci sau sa cobori trebuie sa risti sa cazi.Uneori vei cadea,alteori te vei ridica.
04:08
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
bravo tie, esti o luptatoare... dar ce vei face atunci cand vei fi lovita direct in piept, si numai ai ce face, cand vei simti ca viata ti s-a naruit??
era un timp cand si eu gandeam ca tine...
Si la un moment dat, vei prinde aripi.
Si la alt moment, oarecare, ti se vor topi si vei pica.
Si ti se vor ingreuna picioarele si vei intra sub pamant.
Dar te vei detasa si pamantul te va scuipa.
Pana intr-o zi, cand nu mai ai pamant sub picioare si pici in gol. Continuu.
hmm...atâta timp cât cerul nu-ţi cade în cap e bine, dacă ar fi să cadă cerul atunci povestea s-ar termina pentru toţi
Lasa. Si proverbele isi au rostul.
superba metafora:) ai grija sa nu cazi...
Trimiteţi un comentariu