Privea norii ce se ascundeau pe dupa cladirile vechi si aproape daramate.Era o zi mohorata de toamna,cu oameni mohorati si strazi mohorate.Oamenii se imbracau in haine inchise la culoare .Ea era singura pata de culoare dintre acele ruine vechi,dintre acesti zombi care se aflau in acelasi carusel de ani.Fac acelasi lucru fara sa realizeze marea rutina din viata lor.Se plimbau cu acelasi carusel,prin aceleasi locuri zi de zi.
Pe langa griul din jurul ei,albul pe care ea il purta era ca o pata de culoare pura.Era ceva deosebit si special.Se afla in contrast cu totul.Cu norii gri si jucausi,cu cladirile spalate de atatea ploi,cu copacii care au ramas fara frunzele multicolore.Se apropia iarna cu pasii repezi.
Iarna in aceasta capitala insemna frig si zile mohorate.Ii era dor de iarna aceea cu multa zapada si cu multe zambete.Iarna aceea in care ea era doar un copil.
Mergand pe strada auzi o intrebare care o pune pe ganduri.
"Daca ai putea sa iti schimbi viata ce ai face?"
Era o intrebare care cerea mult de gandit.Oare ar schimba ceva?Era una dintre persoanele care nu regreta nimic.Unii ar spune ca regretele sunt mereu langa noi,sunt prietenii nostri cei mai buni.Dar oare asa este si pentru ea?Oare chiar regreta lucruri si nu constientiza?
Mereu si-a dorit sa isi cunoasca inconstientul.Sa stie atat de multe despre ea incat sa se sperie,sa creada ca este alta persoana.Vroia sa nu mai aibe de ascuns siesi nimic.Vroia sa stie totul.Stiind totul despre tine poti incepe sa stii totul si despre alte persoane.Vrem ca persoanele din jurul nostru sa ne spuna totul dar noi nu ne spunem totul noua insinesi.Ascundem lucruri de noi.Nu vrem sa le recunoastem.De ce oare intrebarea ce ai schimba la tine este atat de grea?Sau ce urasti la tine?Sau ce iubesti?Spune trei defecte si trei calitati?Sunt intrebari care te pun sa te gandesti iar uneori nu vei da raspunsurile pe care le vrei pentru ca nu vrei sa recunosti adevarul.A spune cu voce tare inseamna a constientiza.
01:26
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


16 comentarii:
e important sa nu regreti ce faci, sa nu plangi dupa laptele varsat.
si intradevar, cand te intrebi prima data cine esti, nu reusesti sa-ti raspunzi imediat.
frumoasa postarea!
Multumesc.
De obicei nu iti raspunzi nici dupa a 5 a oara cand te intrebi.
Si-asa a fost un chin si-am facut-o din lipsa altei ocupatii.
Nu doresc si altora. Plus ca-mi place sa fiu o piedica in calea unui val.
Oricum, nici eu nu-s fan Adam and the Ants.
Prefer Stooges sau Germs. ^^
frumoasa postare. imi era dor sa citesc ceva texte de suflet :)
Inteleg.
Eu am, oricum, destul de mult timp liber pe maini. Si imi permit sa-l folosesc asa.
Si oricum, muzica pentru mine e ca aerul si apa, deci nu se prea poate compara.
Întrebarea menţionată este una din întrebările capcană ale vieţii... deoarece te face să te gîndeşti că poate persoana care eşti astăzi nu este eu-l tău adevărat. Te face să te gîndeşti că ai putea fi altfel. Desigur, în ceea ce priveşte ego-ul, acest fapt este deosebit de frustrant. Ego-ul nu agreează schimbarea, cîtuşi de puţin. Întradevăr, gîndindu-ne la ce am schimba în viaţa noastră nu facem altceva decît să ne imaginăm cum ar fi să fim o altă persoană, cu altă viaţă. De aici şi durerea resimţită atunci cînd ne punem întrebarea respectivă. Menţionez faptul că ego-ul este o parte a personalităţii noastre, destul de puternică, dar nu singura.
Atît despre asta. Însemnarea este deosebită.
Numai bine.
Eh, fiecare cu preferintele sale.
Nici nu se pune problema. :d
Oricum, nu e cazul.
Plus ca eu sunt cea mai incapatanata persoana posibil.
De ce nu?
Iei totul prea in serios, cred eu.
You've got to be kiddin' me.
Euuuuu glumeam. :d
Si da, chiar sunt superficial fata de multe lucruri.
Dar am o limita.
:))
Guess so.
foarte tare postarea.
imi place enorm partea asta "Mereu si-a dorit sa isi cunoasca inconstientul.Sa stie atat de multe despre ea incat sa se sperie,sa creada ca este alta persoana." :x genial.
Ca de obicei.
Trimiteţi un comentariu