Sometimes you have to go away in order to come back.

Afara incepuse sa ninga.Era un sfarsit de octombrie friguros.
Privea de la geamul ferestrei aburite fulgii mici si timizi care sarutau in trecerea lor frunzele colorate ale copacilor.
Erau atat de firavi incat se topeau inainte sa mangaie pamantul.
Privea de ore in sir doar ea stiind unde.Uneori se uita in gol prin fata trecandu-i multe amintiri.Pe plita incinsa un mar jucaus ii atrase atentia.In casa mirosea a scortisoara si isi aduse aminte de vinul fiert pe care il bea in fiecare iarna.Amintirile nu ii dadeau pace,incercau sa ii impartaseasca din experienta lor.Ii arata cum era cand era mica si se juca prin nametii mult prea mari.Cum venea aproape inghetata in casa simtind mirosul atat de familiar de vin fiert si scortisoara.Isi aducea aminte de zambetul lor dar si de lacrimile lor.Isi aducea aminte de bucuria cu care o primeau si de lacrimile ce curgeau din ochii mari si albastri de fiecare data cand pleca.
Acum era mai urat decat toate datile.Sentimente confuze si contradictorii purtau lupte crancene in sufletul ei.Simtea ca este ora plecarii iar acum mai mult ca niciodata era atat de trista pentru ce lasa in urma si atat de bucuroasa pentru ce o asteapta.Vroia sa deruleze inainte caseta vietii,sa sara peste niste pagini din cartea vietii dar nu putea.Vroia sa nu iasa din casa aceea si sa trebuiasca sa dea fata in fata cu realitatea.Vroia sa se ghemuiasca langa soba asa cum facea cand era mica si sa se uite in gol.
Se ridica in picioare isi inghiti lacrimile si iese pe usa.Realitatea era crunda si dureroasa.
Deschide usa la masina si inchide ochii.Isi inghiti din nou lacrimile si incerca sa priveasca in jur.Ura acest sentiment atat de contradictoriu.In aceste momente ura totul.Se ura pe ea si isi ura deciziile totodata le si iubea.Erau sentimente de ura si iubire care se transformau in neputinta.
Trebuia sa accepte cruda realitate si sa stea sa priveasca cum se deruleaza filmul vietii fara sa poata pune pauza sau stop.