Sfarsit de octombrie!

-A trecut un an!Un an!Tu realizezi.
-Da,realizez si a fost un an genial.
Ii auzea vocea la telefon si realiza ca fericirea ei era umbrita.Ar fi vrut sa o ia in brate sa ii spuna ca totul va fi bine,ca o intelege si ca este alaturi de ea.Dar nu,nimic din toate astea nu s-au intamplat.Ea era la sute de kilometri prinsa in capcana tristetii.Singurul lucru bun care I se intampla de zile era vocea lui.De cateva zile incerca sa iasa din tristetea care o inconjura traind trecutul.In felul acesta uita si nu vedea ploaia de lacrimi.Asa nu vedea chipurile vechi stoarse de lacrimi si pe cele noi pline.In acest fel uita ca predomina culoarea neagra si se vedea imbracata in verde.
Vremea nu tinea cu ea.Afara ploua.Erau zile friguroase si ploioase de sfarsit de octombrie.Isi amintea cum se plimba aiurea pe strazile mohorate ale capitalei.Ah,cat isi dorea sa se mai plimbe si acum pe langa cladirile vechi care ii intelegeau starea de spirit.Da,acele cladiri care au cunoscut atatia oameni si au pierdut toti pe atatia,care s-au schimbat in functie de oamenii pe care i-a cunoscut,care au vazut atatea primaveri si tot atatea ierni.
Telefonul arata sfarsitul unui apel si inceputul retrairi unor amintiri.
Vibratul telefonului o scoate din amintiri cu forta.Citeste mesajul
“P.S. I love you”.Zambeste!
Primul zambet dupa multe zile