Priveste-ma ca sa exist.

“Uite-te macar pentru o secunda la mine.
Priveste-ma.”
Nu conta pentru ea ca o privea cu repulsie sau o admira.Tot ce vroia era doar sa o priveasca.Faptul ca o privea insemna ca stie de existenta ei.Acest simplu fapt o facea nespus de fericita.In aceste momente pur si simplu nu intelegea persoanele care erau iubite si pur si simplu dadeau cu piciorul la tot ce era frumos.
Toata lumea cere atat de mult.Uneori cerem imposibilul de la o persoana chiar daca stim ca nu ni-l poate da.Cerem imposibilul chiar daca situatia actuala este perfecta.Nu ne multumim cu putin,mereu vrem mai mult si tot mai mult.
Pentru multi ea era o ciudatenie,un specimen pe cale de disparitie.Tot ce dorea ea era ca lumea sa stie ca exista,mai corect spus El sa stie ca ea exista.
Daca el ar fi stiut asta ,ea ar fi fost multumita.Pentru ea ar fi fost o mare realizare.Nu vroia sa intre in vorba cu ea pentru ca nu stia ce sa vorbeasca cu el.In nici un caz sa o invite in oras pentru ca nu stia cum sa se comporte.Tot ce vroia era doar sa ii intalneasca privirea .Nu conta pentru ea ca o privea dispretuitor.Cel mai important lucru pentru ea se intamplase.Stia ca exista,nu conta parerea despre ea.Nu mai conta nimic.Ea era una dintre persoanele care se multumea cu putin,pentru ca mereu tot ce a primit a fost nimic.