De cateva minute statea nemiscat.Usa se inchisese in urma ei.Ii auzi pasii care se indepartau din ce in ce mai mult.Ar fi vrut sa alerge in urma ei,sa incerce sa o tina,sa o ia in brate si sa nu ii mai dea drumul.Dar din pacate nu putea face acest lucru.Trebuia sa o priveasca cum se indeparteaza din ce in ce mai mult.Iar el?El ramanea doar cu mirosul ei.Imagini au inceput sa i se arate prin fata.Toata casa era plina de prezenta ei,incerca sa o alunge dar nu putea.In fiecare camera ea era prezenta.O vedea cum gatea cantand in bucatarie,cum dansa in dormitor cum stateau si se uitau la film in sufragerie.Vroia sa scape,vroia sa nu ii mai simta lipsa atat de mult.Toata lumea vorbeste despre dragoste.Toti spun ca dragostea este frumoasa dar nimeni nu i-a spus ca odata cu dragostea incepe si un calvar numit “dor”.Atunci cand iubesti esti supus sa treci si prin acest calvar.Trebuie sa stai si sa te uiti cum defileaza amintirile atat de dragi tie iar tu nu poti face nimic ca sa le opresti.Stai si privesti la tot ce tine de ea iar dorul incepe sa isi faca simtita prezenta si mai mult.Tot ce vrei este sa o vezi chiar si pentru 5 minute.Astfel,incepi disperat sa te uiti la poze cu voi impreuna dar din pacate acestea iti fac mai rau decat bine.In aceste momente iti este dor chiar si de certuri.Ai accepta sa treci din nou prin acele moment cumplite cand te simti foarte vinovat si nu stii cum sa te comporti pentru ca ea este cea mai complicata persoana pe care o cunosti.Tot ce stii este ca nu vrei sa mai sufere.Da,chiar daca in acele momente ea nu vrea sa te vada si tipa la tine iar tu te simti ca ultimul om,tot vrei sa fie unul dintre acele momente.Adevarul este ca si acele momente atat de urate sunt mai dragute decat starea in care te afli acum.Totul este mai dragut si frumos.Acest lucru il indreapta cu gandul la relatiile la distanta.Cum pot doi oamenii sa se iubeasca atat de mult si sa se afle la cateva sute de kilometri departare.Cum pot doi oameni sa stea si sa nu se vada cu lunile cand el nu putea sa nu o vada o zi.Adevarul este dureros.Cu cat vezi persoana pe care o iubesti mai des cu atat devii mai dependent de ea.Cu cat o vezi mai rau cu atat ea este mai dispensabila. Aceasta este o lectie de viata pe care toti o stiu dar nimeni nu o spune.Este ceva tainuit.
02:41
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
poate ca e adevarat...poate ca distanta face dispensabila o persoana...dar cum se explica atunci dorul de acea persoana?nevoia atat de apriga de a o vedea?dorinta de a o strange in brate?aparitia ei stranie in gandurile noastre?de ce nu o putem inlocui cu altcineva?cu cineva care e aproape de noi?cu cineva spre care putem intinde mana si pe care o putem atinge?pentru ca avem nevoie de acea persoana..pentru ca simpla ei voce ne face sa ne trezim din starea de amortire in care absenta ei ne a impins.da, ne obisnuim sa ne traim zilele fara ea, sa mergem la teatru singuri, sa ne bem cafeaua cu alte persoane, dar asta nu inseamna ca acea persoana nu e la fel de vie in noi cum e cineva aproape. si amintirile...well, cu amintirile e o alta poveste. eu nu imi pot imagina viata fara placerea dureroasa a amintirii unor clipe nespus de fericite. ma doare nu existenta lor, ci ca stiu ca nu le voi mai trai niciodata.dar daca ar fi sa aleg intre a suferi traindu le iar si iar in sufletul meu sau a fi fericita fara ca ele sa se fi intamplat vreodata as alege de o mie de ori durerea lor decat absenta lor. poate si pentru ca e este un mijloc de a simti persoana alaturi de care le am trait mai aproape, de a nu i pierde niciodata parfumul, de a nu i irosi nici o privire....
Eu cred ca distanta face dispensabila o persoana ca sa iti dau un exemplu.Atunci cand esti la o distanta mare de o persoana chiar daca tu tii enorm de mult la ea,vei suferi o luna doua un an,dar dupa iti vei reveni pentru ca este o vorba straveche"Ochii care nu se vad se uita".Nu spun ca nu suferi si ca nu este dragoste.Este dar acea persoana este dispensabila la un moment dat.In schimb,atunci cand iubesti o persoana care ste langa tine mereu,sau majoritatea timpului iti este cam greu sa o inlaturi.Ea face parte din viata ta fie ca nu vrei fie ca vrei iar tu chiar daca vrei sa nu mai faca nu ai ce sa faci .
Si ca sa iti raspund la intrebare.O putem inlocui cu cineva.La un moment dat putem sa inlocuim persoana respectiva,dar trebuie sa lasam timpul sa treaca,in schimb daca tu vezi mereu persoana pe care tu incerci sa o inlocuiesti nu vei putea pentru ca iti vei aminti mereu de anumite lucruri.
Abordezi foarte frumos multe lectii de viata...
Foarte adevarata afirmatia :" Cu cat vezi persoana pe care o iubesti mai des cu atat devii mai dependent de ea"
Si eu cred ca exista de cele mai multe ori probleme cu distanta mai ales cand vine vorba de iubire... Insa deocamdata sunt multumita si fericita ca ii am pe cei dragi alaturi, aproape si sper si doresc tuturor ca atunci cand se vor afla la distanta de persoanele iubite sa petreaca un "calvar al dorului" cat mai lin.
Numai bine!
Multumesc.Este adevarat.Am trait pe propria piele intr-un fel sau altul.
si tu iti exprimi foarte frumos sentimentele sau starile pe care le ai
:*
Frumos, imi place cum abordezi, I wish I could do that.
Si mama cata dreptate ai..
Nu stiu ce sa zic, nu sunt in masura sa critic, tot ce pot zice e .. Frumos ;)
Multumesc!Si Cathy tot ce trebuie sa faci este sa te lasi in voia simturilor si a imaginatiei.
Daca intr`adevar doua suflete sunt menite sa fie impreuna, atunci vor fi, indiferent de miile de kilometri ce le despart...cel putin asta imi doresc sa cred.
Very nice story!:)
mi'au dat lacrimile :| [iar sunt proasta]
ai mare dreptate.in tot ceea ce ai scris.cand vezi persoana iubita in fiecare zi,devii dependent.dar cand o vezi mai rar,este dispensabila.
mi'as dori de mult sa am o relatie...sa simt ca cineva ma iubeste[daca se poate asta]...sa simt ca cineva tine la mine,ca'i pasa cuiva de mine.nu am simtit asta niciodata cu adevarat.nimanui nu'i pasa de mine.
defapt,oamenii sunt niste egoisti.nascuti.ne nastem egoisti.nu ne pasa decat de noi.de ce ne'ar pasa de altcineva,la urma urmei.nu??
e trist.prea trist...
pentru mine cel putin...
Trimiteţi un comentariu