Zambea ca un copil prost si tot ce vroia era sa o tina in brate,sa ii simta piela si rasuflarea.Vroia sa se trezeasca mereu langa ea,sa ii pregateasca micul dejun si sa primeasca in schimb zambetul acela pe care il iubea.Iubea tot la ea.Fiecare parte din corpul ei,personalitatea ei,gandirea ei,chiar daca uneori gandea prea mult.O iubea pentru simplu fapt ca era ea si pentru ca ii desena in fiecare zi viata in culorile ei preferate.
Isi indrepta privirea spre copacii care alergau in gol si prin fata incep sa danseze momentele pe care le ura.Cand se certau si tipau unii la altul cu orele,cand se suparau,ciondaneau.Ura momentele acelea cand ii vedea ochii mari plini de lacrimi.Cand incerca sa o ia in brate si tot ce primea era respingere,cand nu mai stia ce sa faca si cum sa se poarte.Nu stia ce se ascunde in spatele acelor ochii mari.Ar fi dat orice sa afle ce este in mintea ei in acele momente.Ce se ascunde in spatele fetei acelea nepasatoare.Tot ce o trada erau lacrimile in schimb ea parea atat de indiferenta.Ura indiferenta ei tradata de lacrimi pentru ca nu stia care dintre ele predomina.Se ura pe el.Se ura pentru simplu fapt ca o facea sa planga.
Acum in schmb ar fi dat orice sa fie din nou in acele momente.Ar fi dat orice sa tipe la ea,sa isi iasa din minti iar ea sa il priveasca indiferenta si sa ii rada in fata.Acum ar fi dat orice sa fie cu ea.
02:18
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


10 comentarii:
de cele mai multe ori asa se intampla, vrem sa inlaturam acel ceva ce ne provoaca suferinta, insa dupa ce il pierdem definitv, am face orice pt, a-l avea din nou.
daca ar fi stiut ca ea nu e nepasatoare, ar fi plecat. stie ca nu il vrea si asta il atata. cand vrea ea, el e cel inabordabil. si jocul continua. noaptea plang amandoi, doi copii tampiti care nu au stiut cum sa aiba grija de...acel ceva dintre ei.
:(
@ septimia:
Posibil sa ai dreptate,posibil sa nu.Fiecare are propria poveste de viata dupa care isi formeaza propriul comportament,la fel ca si persoajele mele
@Lola: data viitoare scriu ceva mai vesel
ar fi bine ca data viitoare sa scrii ceva mai vesel:)) genial inceput. urat sfarsit:-<
Data viitoare.
randuri pline de traire...putin cam melancolice dar realiste....
@ ninsori oglindite
sunt realiste doar.Asa se intampla de obicei.iti dai seama de anumite lucruri mult prea tarziu
hh.nu trebuie sa scrii ceva mai vesel.sunt in aceeasi oala cu tine...deci nu'i stres.
ai dreptate.de unele lucruri ne dam seama mult prea tarziu.dar nu avem ce face.nu avem cum sa grabim lucrurile...
Mai corect spus nu ai cum sa dai timpul inapoi.
Trimiteţi un comentariu