Lucrurile de care esti foarte sigur nu sunt niciodata adevarate!

Telefonul suna.Fumul de tigara valseaza prin camera intunecata.
Incerca sa isi tortureze trupul dar el lupta neincetat.
Telefonul suna din nou.
Dupa alte minute de tortura iesi invingatoare.Se ridica din pat,incerca sa nu se impiedice de fumul ce dansa prin camera si ridica receptorul.Cuvintele au inceput si ele sa valseze alaturi de fum,iar sufletul ei a inceput sa se cutremure.
O secunda si toata viata s-a prabusit in fata ochilor fara sa poata sa reactioneze fara sa poata macar sa clipeasca.Ca un cosmar ce nu tine mai mult de un minut.Ca un film de groaza de pe care nu iti poti dezlipi ochii.
O secunda,nu mai mult si dezamagirea isi face simtita prezenta.
O secunda si totul a inceput sa se invarta in jurul ei.
Auzi usa cum se inchide in urma ei.
Mergea,alerga se impiedica,se ridica si alerga din nou.
Mergea asa de ore si fara sa isi dea seama ajunsese la un lan de grau.Se aseza timid in iarba iar oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta.
Privea tolanita din iarba moale culorile lumii,culorile vietii.Privea acea paleta de culori pe care o iubea.Privea contrasturile mult prea tipatoare iar ochii au inceput sa o doara.
Privea lanul de grau.Acel galben care ii aducea aminte de copilarie,de zilele cand se juca de-a v-ati ascuns.Privea albastru cerului,un albastru perfect intrerupt din cand in cand de cate un nor alb in diferite forme.
Privea totul cu ochii unui copil.Mirosul ierbii ii inunda simturile iar prin fata ei incep sa danseze un amalgan de amintiri.
Miroasea a iarba proaspat cosita,a vara,a caldura,a piele arsa de soare.Miroasea a vin fiert si scortisoara,a cozonac proaspat scos din cuptor.Miroasae a zapada.Miroasea a casa, a copilarie, a tine,a noi.Miroasea a amintiri,clipe perfecte,persoane pe care le iubea.Miroasea a tot ceea ce tine de ea,de tine si de noi.
Miroasea a tara, a copaci infloriti si florile pe care le aduna in fiecare primavara.Miroasea a Paste si oua rosii.Miroasea a bani si busuiosc.Miroasea a Craciun, a cadouri si a prajituri .Miroasea a jocuri si zambete. Miroasea a tot ce iubea si va iubi vreodata.
Mama care zambea ori de cate ori o vedea.Cei doi ochi albastri care se umpleau de lacrimi de fiecare data cand o vedeau.Topoganul de zapada facut alaturi de sora ei.Jocurile pe care le juca in fiecare iarna.Cana aceea plina de vin fiert si cozonacul care o astepta de fiecare data pe masa cand intra in casa dupa o seara intreaga de sanius.Florile culese in fiecare primavara.Mersul la colindat.Jocurile copilariei.Plimbarile de cateva ore in care uita de ea.Cartile pe care le citea la umbra unui copac.Ciresele pe care le astepta un an intreg.Persoanele care au fost mereu alaturi de ea si care nu mai sunt.Rasetele unui copil si transformarea lui.
Avalansa de amintiri nu se mai oprea.Era ca un tren de mare viteza care nu avea gara.Vroia sa inceteze.Sa se termine.Se ridica din iarba incercand sa alunge mirosul ei care i-a trezit amintirile din somnul lor,incerca sa alunge vocea care o tortura.
Incepe din nou sa mearga.Soarele ii ardea pielea si visa la umbra unui copac.La aerul conditionat dintr-o casa veche si la muzica auzita de la un calculator prafuit.
Mergea fara sa stie unde.Mergea doar ca sa incerce sa scape de amintiri,de probleme si de regrete.Mergea fara sa stie ca ele sunt cosmarul din timpul noptii si hartuitorul din timpul zilei.De ele nu poti scapa iar ea se lupta cu morile de vant.
Intr-o secunda a realizat lupta ei continua.Intr-o secunda a realizat golul format in sufletul ei.Lumea plina de amintirile ei.
Sufletul ei era gol.Toate emotiile,trairile,sentimentele au fost victimile celui mai mare cutremur intalnit vreodata.
Plamanii se sufocau iar ea se lupta.
Se lupta cu ce?
Se lupta cu morile de vant.
Secundele se scurgeau din ce in ce mai repede ca si cand ar fi fost o caseta dintr-un casetofon prafuit care se derula la nesfarsit.
Pielea incepu sa o usture din cauza soarelui neprietenos.Se oprise din mers si isi ridica timid privirea.Observa caldura care iesea din sosea.Observa contrastul prea dureros.Observa verdele copacului trist si singur de pe marginea drumului.Observa femeia care se indrepta spre ea.In sfarsit o urma de civilizatie.In sfarsit un om.
Cu cat se apropia cu atat simtea ca amintirile ei se indepartau mai mult de ea,ca golul din sufletul ei se largea.Ca toate trairile afective o paraseau.Ii faceau cadou o pereche de papuci lasand-o in urma dezamagita.
Ridica privirea la femeie si observa asemanarea dintre ele.Era parca reflexia imbatranita dintr-o oglinda.Totul era o farsa!
Trupul incepe sa ii tremure.Un glas care nu era al ei se auzea intreband:
-Cine esti?
Straina nu schita niciun gest.Statea pur si simplu si se uita la ea.O privea cu ochii ei mari si verzi care ii ajungeau pana in strafundul sufletului.
-Cine sunt eu?Sunt iluzia pe care ai cumparat-o.Sunt tu.Ah,priveste-ma.Sunt o iluzie cumparata de la o varsta prea frageda.Sunt iluzia gresita.Sunt personalitatea cumparata de la un magazin de fite din centul vechi al Bucurestiului.Sunt o aparenta momentan dar care va deveni realitate.Asta esti tu.Mai corect spus asta vei deveni.Vei deveni un om de unica folosinta.Vei deveni femeia perfecta.Vei deveni un model pentru altii si o epava pentru tine.Vei fi o actrita de mana a doua care joaca rolul principal in propira ei drama.Vei fi un individ fara individualitate,personalitate dar cel mai important fara suflet.Nu ai observat?Pana si amintirile te-au parasit.Pana si dezamagirile te vor parasi.Te vei transforma intr-un robot.
Stii,ceea ce ne deosebeste de calculatoare este tocmai trairea afectiva pe care tu nu o vei putea avea.Nu vei putea simti.Vei fi un mort viu.
Priveste!Priveste lumea din jurul tau.Priveste-te pe tine.Priveste-ma pe mine.Asta vrei sa ajungi?
-Nu.Nu.Nu.
Nu,vroia sa ajunga asa.Nu vroia sa fie perfecta.Vroia sa isi citeasca problemele de pe fata.Vroia sa imbatraneasca.Nu vroia sa ramana un mort care se plimba.
-Nu se poate.Nu.Nu.Nu.Nu.Refuz sa cred.Este doar un vis.Doar un cosmar.
-Posibil.Dar stiai ca visele au un caracter simbolic?Stiai ca in timpul lor se petrec fenomene de reordonare si de sistematizare a informatiilor?De aceea,combinarile din timpul visului pot fie sa le sprijine pe cele din starea de veghe,fie vor fi chiar rezolvari ale problemelor teoretice si practice cu care ne confruntam.
-Nu.Este un vis.Este doar un vis.
Se aseza in iarba si inchide ochii.Nu.Este un vis.Este un vis.
Telefonul suna.
Deschide ochii si vede fumul ce valsa prin camera intunecata
Incerca sa raspunda la telefon iar un zambet ii apare pe chip.
Era o incercare timida de a zambi,o incercare timida de a respira..
Isi tortura din nou corpul...
Se ridica incet,si raspunde.
Prin mintea ei ramasesera inca imaginile cosmarului.Dar daca nu a fost cosmar?
Ridica tremurand capul si observa lumea.
Observa viata ce a trecut pe langa ea ,problemele care o sustineau sa stea in picioare,dezamagirile care se jucau de-a v-ati ascuns cu ea, lumea in care traieste si ceea ce este.
O secunda si a realizat ca viata ei s-a schimbat.O secunda si a realizat ca nu va deveni o papusa veche din carpa.