-Vreau sa simt vantul alintandu-mi pilea,vreau sa simt soarele arzandu-mi pielea mult prea alba dar tot ce vad sunt niste frunze colorate care valseaza.
Mana lui atinge mana ei.
-Iar eu?Pe mine nu ma vrei?
-Tu?De tine m-am plictisit.
Rasera amandoi sorbindu-se din priviri.Timpul alerga si lua cu ei totul dar din fericire nu lua si dragostea .Fiecare zi era noua,fiecare lucru era nou chiar daca mai era facut de n ori.Tot ce faceau ei insemna un nou inceput.Fiecare clipa,secunda,minut,ora era pretuita la maxim.Radeau amandoi ca doi copii prosti iar toata lumea era a lor.Atunci cand erau impreuna erau invincibili separat erau simpli oameni.Iubea totul la el.Ii iubea defectele dar mai ales calitatile.Il iubea pe zi ce trece mai mult.Oare cat poti iubi o persoana?
-Imi place.
-Ce?
-Imi place sa vad cum trece totul pe langa mine,sa vad cum totul alearga iar tu esti mereu langa mine.Tu esti mereu acolo sa ma faci sa zambesc.Totul in jurul meu se misca dar tu nu.Tu esti mereu la locul potrivit la momentul potrivit.
Rase si o lua in brate asa cum numai el stia.In felul lui specific.
-Apropo "La multi ani!"
-La multi ani si tie.
-P.s. ""Te iubesc".
12:30
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
si ca o continuare. "Si eu te iubesc enoorm de mult si sa nu uiti asta!".
asta ma intreb si eu...cat de mult suntem in stare sa iubim o persoana...care sunt limitele...
eu una am iubit o singura persoana[poate inca o iubesc...si exact ca'n povestioara ta,ii iubeam pana si defectele.pur si simplu,defecte pe care la orice alta persoana nu le'as fi suportat.poate n'as fi acceptat o alta persoana care avea defectele lui.dar pe el...pe el il iubeaam din tot sufletul meu...pana'n varful shuvitzelor de par...pana la ultima molecula din corp.il iubeam enorm.inseamna pentru mine mai mult decat inseamnam eu insumi pentru mine...il iubeam mai mult decat orice...il iubesc... :-<
Enorm.
Trimiteţi un comentariu