Can you read my mind?

-Ma duc la piata!
O simpla fraza,banala pentru unii, cu multe intrebari pentru altii.
Adolescenta mea se afla sub semnul minciunii.Toata viata si-o traia in minciuna sau mai bine spus din minciuna isi crea viata.Mintea pana si cel mai banal lucru si cel mai urat era faptul ca pana si ea se credea.In cele din urma ajungea sa se creada,sa creada toate minciunile pe care le spunea.Te contrazicea atat de vehement cand ii aduceai dovezi ba chiar de multe ori incerca sa si dovedeasca ca tu gresesti si nici macar atunci nu isi recunostea minciuna.
Parea o simpla fata,o adolescenta normala dar de fapt era o fiinta mult prea complexa si complicata.Niciodata nu stiai cum sa te comporiti cu ea sau ce este in mintea ei.Foarte multe persoane ar fi dat orice sa poata ,macar o zi ,sa ii citeasca mintea.Pentru multi parea o enigma mai ales ca uneori parea ca citeste mintile celor din jur.Pentru ea toti erau ca niste carti deschise pe care le rasfoia atunci cand se plictisea.La unii citea doar capitolele iar cele care ii atrageau atentia erau cele importante.Traia alaturi de ele povesti de dragoste ,de viata si mai ales de moarte.Pentru fiecare carte ea avea alta poveste iar atunci cand ceva sau cineva vedea ca a mintit ea incerca sa il convinga ca se inseala.Citea un rezumat la cartea deschisa in fata ei si spunea o minciuna specifica pentru fiecare individ in asa fel incat sa se faca placuta dar sa nu treaca o anumita limita.Cand simtea ca depaseste limita impusa de ea,renunta la viata creata si incepea alta.Totdeaua crea vieti si le lasa in paragina ce nu stia era faptul ca viata ei ea in paragina.