Era o ploaie calda de vara ce cadea peste trupui ei.Era un miros de asfalt incins.
Picaturile mari si dese ii mangaiau trupui cald.
Zambea si privea in jurul ei.
Trecatori alergau,fugeau de ploaia deasa.Ea statea in schimb si zambea.
Simtea acele picaturi si le admira perfectiuna.
Admira totul!
Se admira in balta aceea mare si perfecta.Ea era perfecta.
Avea un zambet perfect,niste ochi mari care puteau sa ajunga in colturile cele mai intunecate ale sufletului,o fata de copil mic si inocent care te obliga sa faci tot ce zice.
Era perfecta!Perfecta!
Era perfecta cu toata imperfectiunea ei.
Se uita la lumea de pe strada care intorcea capul dupa ea.
Se simtea o mica vrajitoare.
Se uita la ea si se mira.
Peste noapte s-a trezit perfecta si cu o incredere in ea de invidiat.
Nu ii pasa de nimic.Se simtea atat de bine.Simtea ca pluteste iar lumea avea culoare.Ea avea culoare.Fiecare strop de ploaie isi avea propria culoare.Fiecare clipa isi avea propriul zambet.
Fiecare secunda care trecea o facea sa realizeze ca lumea pe care o vedea nu era lumea ei,era lumea lui.Vedea lumea prin ochii lui.Fara regrete si dezamagiri.
00:23
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


6 comentarii:
aproape ca ai descris cum te vede el si cum vede el lumea din cauza ta:x imperfectiunea si defectele ei reprezentau pt el acel ceva deosebit pe care nu il mai gasise la nimeni si unul din lucrurile care o faceau perfecta in ochii lui. imi place!
Banuiam ca iti va placea.
fara regrete si dezamagiri...
se poate oare?
fara regrete si dezamagiri..
se poate oare?
mmmm...e tare poza...si cam asa e: ploua, miroase a asfalt incins
@ioana
da se poate
@septimia
stiu.iar mirosul acela este atat de tare
Trimiteţi un comentariu