Stalpii trec pe langa mine,fug din calea mea,alearga.Multi spun ca este o iluzie a miscarii,eu spun ca sunt toate lucrurile din viata mea pe care am vrut sa le vad dar nu am putut.Sunt toate lucrurile care au trecut pe langa mine,toate persoanele care au alergat,toate gandurile care m-au parasit.
As vrea sa ma opresc in fata unui copac,sa ii studiez ramurile,fructele,frunzele dar si ei alearga.Totul alearga,copacii,casele,stalpii,soseaua,masina.
Trec pe langa mine iar eu nu ii pot opri.Orice incercare de a vedea un amanunt este in zadar.
Asa a fost mereu.Am fost intr-o continua fuga.Am lasat sa treaca detaliile pe langa mine sperand ca le voi putea opri si vedea la un moment dat.Acum e prea tarziu.Nu mai pot sa le opresc din fuga lor continua.Nu mai pot controla timpul.Am pierdut telecomanda si nu mai pot da STOP.Acum timpul alearga iar eu alerg cu el.
13:16
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
si totusi ajungem la momentul in care ne dam seama ca nici nu ne mai intereseaza sa oprim timpul...nu ne-ar folosi la nimic,E exact ca atunci cand ai mers foarte mult si te asezi pe o banca pentru 5 minute-iti va fi mai greu,cand te vei ridica, sa continui drumul,te vei simti mai obosit.
ma faci sa plang...
Asta e de bine?:-S
da...la mine da...
Ma bucur atunci.:)
Trimiteţi un comentariu