I'm laughing at clouds.

Ploua dar nu ii pasa.Nu ii pasa de ora petrecuta in fata oglinzii,de parul proaspat ars cu placa,de grija cu care si-a aranjat fiecare cuta,de rabdarea pe care o avea in fiecare zi cand se picta pe fata.
Nu ii pasa de nimic.Stropii mari de ploaie se zdrobeau de asfatul incins formand balti care ii provocau atatea amintiri.
Ii aducea aminte de momentele cand sareau ca doi copii prin balti,cand se plimbau tinandu-se de mana prin arsita soarelui,cand lasau urme in asfalt crezandu-se la mare,cand o lua in brate si o invartea in mijlocul parcului sau a Petei Romane nepasandu'le de trecatorii care ii priveau ca pe niste ciudati.
Ii amintea de zambetul lui,de rasetele lor,de momentele in care se priveau unul pe altul si radeau,de bataile inimii lor,de plimbarile cu barca,de cafeaua bauta pe un ponton.Ii amintea de El sau mai bine spus ii amintea de Ei.
Isi ridica privirea si zambi.Mereu avea zambetul pe buze,mereu zambea la nori,la copaci,la soare,la trecatori,la fata din oglinda.Mereu zambea dar mai ales radea ca un copil prost.